Astăzi, 2 martie 2026, s-a stins din viață muzicologul și profesorul universitar Dinu-Mihail Ciocan, una dintre figurile cele mai importante ale cercetării semiotice în muzică din România.

Născut în 3 octombrie 1933, regretatul muzician a fost un pionier al investigării limbajului muzical printr-o abordare interdisciplinară, îmbinând muzicologia cu perspective lingvistice și matematice. După finalizarea studiilor universitare de pian și compoziție, Dinu Ciocan a dezvoltat, încă din anii '70, un demers teoretic original, care a influențat profund metodologiile moderne de analiză muzicală și a contribuit la consolidarea unei tradiții critice remarcabile în studiul muzicii românești și universale.

Între volumele sale de referință se numără "O teorie semiotică a interpretării muzicale" vol. I (2005) și vol. II (2012) dar și studii dedicate aplicării conceptelor matematice în analiza muzicală, precum "Elemente de teoria mulțimilor în muzică" și "Introducere în teoria limbajelor formale și a automatismelor pentru muzicieni", volume ce reflectă interesul său pentru formalizarea și modelarea structurii sonore.

Activ și în domeniul compoziției, Dinu Ciocan este autorul unor lucrări pentru pian, precum Passacaglia pe o temă de colind și Sonata, ambele apărute la Editura UNMB.

Membru marcant al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Dinu Ciocan a fost distins de-a lungul carierei cu numeroase premii care i-au onorat contribuția inestimabilă la sistematica și filosofia muzicii. Prin activitatea sa didactică și științifică desfășurată în cadrul Universității Naționale de Muzică din București, Dinu Ciocan a format generații de muzicieni și cercetători, influențând decisiv gândirea teoretică românească din ultimele decenii.

Dumnezeu să-l ierte!