Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri unul din lucrurile pe care le-am descoperit când am ajuns la Orchestra din Philadelphia. Eram în biblioteca orchestrei și am descoperit partitura pe care Rahmaninov scrisese anumite gânduri când a dirijat-o. Și uitându-mă la stiloul și scriitura stiloului lui Rahmaninov, am înțeles un lucru profund despre muzica sa. Este de o eleganță și o puritate extraordinară! Pentru că tot ceea ce a scris Rahmaninov este ca o muzică ce a fost compusă de un rege. Este de o frumusețe și o măreție extraordinare!

Concertul nr. 3 pentru pian de Rahmaninov (are patru concerte, plus o rapsodie) a fost scris pentru el, să-l cânte, pentru că Rahmaninov în sine era un interpret extraordinar. Cânta foarte multe concerte și, având nevoie să interpreteze muzica proprie, a compus aceste concerte diferite. În acest concert, Rahmaninov ne arată iarăși, ca și în celelalte compoziții, măiestria cu care el creează o melodie, măiestria cu care el transformă această melodie prin armoniile pe care le aduce și care schimbă de fapt sensul melodiei de fiecare dată când revine, dar are și un element ritmic extraordinar, mai ales în ultima parte a concertului, în partea a treia.

Este una din compozițiile mele preferate pe care le dirijez și, de fiecare dată, mai ales în acest an în care sărbătorim 150 de ani de la nașterea lui Rahmaninov, dirijez foarte mult muzica lui Rahmaninov. Dar, vă spun un secret, niciodată nu mă plictisesc să dirijez muzica lui Rahmaninov pentru că frumusețea melodiei, energia ritmului pe care el o aduce și profunzimea armoniei în care el creează absolut totul reprezintă un univers aparte. De aceea, Rahmaninov rămâne unul dintre compozitorii mei preferați.