Poate cele mai frumoase contribuții în muzică pe care le avem de la Ceaikovski sunt în domeniul baletului, pentru că întotdeauna a apreciat atât de mult muzica pentru scenă. El, de fapt, se considera, în primul rând, compozitor de operă. De aceea, când ne uităm la muzica pe care Ceaikovski a scris-o ca să reprezinte o poveste spusă pe scenă prin dans, găsim aceleași elemente pe care le vedem la balerini. Vedem o mișcare atât de frumoasă, vedem curgere de sunet, pur și simplu, care reprezintă felul în care mâinile, picioarele, corpul se mișcă pe scenă. Iar în baletul Lacul lebedelor, care este o poveste inspirată din folclorul combinat german și francez, e, de fapt, o poveste foarte interesantă. Avem de-a face și cu misticismul care există în folclor, avem de-a face și cu realitatea dragostei, faptul că dragostea învinge în final...

Este o compoziție care îi dă voie lui Ceaikovski să exploreze cât mai departe aceste elemente din orchestră, care sunt timbrurile și sunetul pe care orchestra împreună poate să-l combine.

Ceaikovski, în muzica lui, întotdeauna creează un sunet care este atât de profund și atât de cald. Și poate vă întrebați cum face Ceaikovski acest lucru?!

Ei, din punct de vedere al unui muzician cum sunt eu, Ceaikovski se folosește de anumite elemente foarte clare - acest coral pe care el îl scrie la suflători, la cordari, în care ei cântă foarte apropiați unul față de celălalt, ca să creeze acest pachet de sunet, pur și simplu, care apoi devine ca o pătură făcută din ceață care se așează pe urechile noastre. Iar apoi, când e necesar, iese câte un instrument în evidență din această ceață, care este de fapt sunetul complet. Mă gândesc la oboiul care începe, de fapt, acest balet și care reprezintă tema principală. Ei, acest lucru determină înțelegerea frumuseții prin care Ceaikovski prezintă muzica în sine.