Arhivă : Interviuri Înapoi

Maxim Belciug și Gabriel Bălașa - '2B on the Road to Zajj', vineri 23 ianuarie, la Clubul Țăranului

Publicat: vineri, 23 Ianuarie 2015 , ora 11.37

Chitaristul Maxim Belciug - un artist clasic în formarea sa, în preferințele sale. Iese din tipare în ceea ce privește profilul obișnuit al unui muzician - absolvent de filologie, în bună măsură autodidact în sfera muzicală. Însă și-a construit treptat și discret o preafrumoasă carieră. Maxim Belciug este un invitat al filarmonicilor, acasă și în străinătate, de asemenea cântă solo în diverse proiecte sau însoțit de vocea Mariei Răducanu, spre a da doar un exemplu. Și desigur lansează albume - Miniaturi eclectice, două Prefrumoase, urmate de Încântări, La Tarara și Troika împreună cu Maria Răducanu, sau Emociones și Ad Fontes, în duo cu violonista Natalia Pancec - toate titluri cu reverberații filologice. În plus sau mai ales, intuim în intențiile lui Maxim Belciug un fior liric acut, din când în când întrerupt de succinte durități flamenco, sau de alte alcătuiri clasice. Dar jocul nu se oprește aici. Vineri 23 ianuarie, de la ora 21,00, artistul propune la Clubul Țăranului din Șos. Kiseleff nr.3, un nou proiect, împreună cu percuționistul Gabriel Bălașa - "2B on the Road to Zajj".(Artistul combină literele și ne oferă o formă anagramată a cuvântului jazz)


Maxim Belciug - mereu între literatură și muzica clasică, acum se pare că vă îndreptați și către o zonă care nu exclude improvizația. Să ne gândim și la jazz în această seară, la Clubul Țăranului?

Să ne gândim mai mult decât la jazz, să ne gândim la "zajj". Preocuparea pentru muzica improvizatorică nu o am de astăzi, dar în ultima vreme au început să mi se limpezească niște direcții. Pe scurt, pot să vă spun că avem de-a face cu două tipuri de improvizații, pe de-o parte cumva, improvizații bazate pe materialul meu, pe motive pe care le inventez eu. Și le numesc pe acestea impromptu-uri, pe de altă parte palimpseste - iarăși cine dorește să afle mai mult poate să acceseze o pagină de google - pe scurt, este vorba despre scriituri suprapuse, sub cea mai proaspătă întrezărindu-se sau deslușindu-se scriiturile mai vechi. Iarăși pe scurt, plecând de la orice piesă posibilă de pe lumea asta, dincolo de zonă geografică sau timp istoric, eu împreună cu Gabriel Bălașa, cu acest foarte talentat percuționist, cumva, destructurăm, structurăm din nou pe diferite paliere aceste muzici deja scrise cândva, dacă vreți le și alterăm la nivel melodic, armonic, ritmic, pe scurt ne jucăm cu ele.


Nu este prima colaborare cu percuționistul Gabriel Bălașa. Cu un an în urmă a fost vorba despre bossa-nova, tango, tot la Clubul Țăranului.

Ne-am întâlnit pe stradă. El știa ceva despre mine, eu ceva despre el și am conchis că putem încerca o colaborare muzicală. Am descoperit că ne înțelegem foarte bine, ad-hoc, în orice situație, în orice condiții, adică este uluitor. Putem dialoga colocvial, treziți din somn, să ne apucăm să cântăm și lucrurile să ne mulțumească, cel puțin pe noi.


V-am admirat peregrinările muzicale - clasice și mai puțin clasice: "Încântările", "Prefrumoasele", "Emociones", "Ad Fontes", "Troika" și "La Tarara". La ce să ne așteptăm în continuare?

Eu nădăjduiesc să continui colaborarea cu Maria Răducanu, care îmi este foarte dragă, cu Natalia Colotelo Pancec, violonista cu care am realizat albumele de care ați amintit. Am în pregătire un program de muzică veche, un program pe care nădăjduiesc să îl pun laolaltă împreună cu o voce pe care eu o găsesc extraordinară, vorbesc despre o mezzo-soprană...


Nu ne spuneți numele ei?

Pe moment, parcă mă gândesc să nu vă dezvălui numele. V-am spus deja un lucru important, anume conținutul proiectului. Va fi totuși vorba despre un acompaniament realizat cu chitara modernă, cu chitara clasică. Nu voi cânta la lăută sau teorbă. Aici este o discuție complicată legată de autenticitatea instrumentelor. Nu cred în furia aceasta a autenticității.


În tot acest amalgam, care ar fi amprenta personală Maxim Belciug? Ce vă definește ca artist în cea mai mare măsură?

Cu tot dragul, vă spun că ceilalți trebuie să hotărască acest lucru.


Dumneavoastră, unde vă simțiți cel mai bine, în ce teritoriu?

Dacă insistați, vă răspund, nu chiar aidoma, dar vă răspund că mă simt bine și iubesc în aceeași măsură... totuși muzica va rămâne, cumva, iubirea mea cea mai de seamă, dar iubesc și literatura și artele plastice și dansul... ca un nebun.

Interviu realizat de Marina Nedelcu