Tenorul Ştefan Pop a debutat joi, 15 ianuarie 2015, în rolul "Don Ottavio" din opera "Don Giovanni" de Wolfgang Amadeus Mozart. Parteneri de scenă, în producţia dirijată de Alain Altinoglu pe scena Teatrului Bastille din Paris, i-au fost soprana Tatiana Lisnic - "Donna Anna", basul Adrian Sâmpetrean care l-a întruchipat pe "Leporello", iar în rolul principal a evoluat Erwin Schrott. Despre colaborarea cu teatrul parizian, Ştefan Pop a declarat:

Această invitaţie a fost primită în urmă cu doi ani şi jumătate sau trei, când am fost invitat să fac un Rigoletto, mai exact o salvare de spectacol, la Bastille, în locul unui tenor care se îmbolnăvise. Am cântat Rigoletto, a fost un succes foarte mare, şi a doua zi de dimineaţă - o surpriză pentru mine, nu mi s-a mai întâmplat - mi-au trimis contractul de Don Giovanni. Eu nu mai cântasem Mozart niciodată - câte o arie la concursuri, dar nu un rol de Mozart. Aşa a apărut primul meu rol mozartian. Am debutat la Bastille, un teatru pe care îl iubesc foarte mult, pentru că are o acustică incredibilă, chiar dacă sala are aproximativ 2700-3000 de locuri. E foarte mare, dar se aude fiecare fir de voce pe care-l poţi scoate - mezza-voce, piano, orice se aude. Şi atunci, pentru capodopera lui Mozart care, bineînţeles, are o muzică incredibilă… în fiecare frază poţi să faci ceva diferit şi sensibil… asta poţi să pui în evidenţă la Bastille. Mă bucur că am avut ocazia să debutez aici - e totuşi Paris şi o sală care ajută din punctul acesta de vedere.

Care sunt provocările acestui rol?

Din punct de vedere muzical nu ar fi nişte provocări ca ţesătură sau înălţime a sunetelor, ţinând cont că eu vin dintr-o producţie de Somnambula de Bellini la Frankfurt, unde am cântat şapte spectacole şi în fiecare spectacol aveam câte zece do-uri de cântat. Ei bine, în Don Ottavio, cel mai mult ai la de cântat, dar asta nu însemnă că nu e la fel de greu, poate chiar din contră, pentru că orchestra fiind mai mică - orchestră mozartiană - şi ţinând cont de pasajul care e scris mai ales în prima arie din actul I - toţi cunoscătorii ştiu că fa-fa diez-sol este pasajul la tenor de acoperit, nu de schimbat - atunci bineînţeles că e una dintre cele mai grele arii, mai ales că eşti expus şi trebuie să cânţi piano, mezza-voce, mezzo-forte, să jonglezi cu nuanţele. Cunoscătorii zic că un tenor care cântă "Dalla sua pace" foarte bine se poate numi un tenor cu o tehnică bună. Eu nu ştiu cât de bine sau cât de rău am cântat eu, cel puţin ştiu că mi-am dat silinţa să fie cât de bine pot eu la ora actuală. Îmi place, iubesc Mozart! Înainte să fac acest rol nu mă gândeam că o să-mi placă chiar aşa de mult, dar este cu totul altă senzaţie când e vorba despre o operă de ansamblu, şi chiar am avut norocul să fim un grup atât de bine închegat. Toţi suntem tineri, toţi suntem la acelaşi nivel de gândire; am petrecut anul nou împreună şi atunci am avut ocazia să ne cunoaştem mai bine, ca să nu mai zic că e vorba de încă doi colegi de-ai mei români - Tatiana Lisnic, care… dacă Erwin Schrott, care este Don Giovanni, a spus că e cea mai bună Donna Anna cu care a cântat el şi el a cântat deja vreo 400 de Don Giovanni... plus Adrian Sâmpetrean - Leporello. Toată lumea spune că muzicalitatea este punctul forte la români. Eu pot să spun şi să confirm acest lucru. La noi trei este o chestie mai sensibilă, e altceva faţă de ceilalţi. Bineînţeles, în Mozart ne aduce un plus.

Vreau să salut cu această ocazie pe toată lumea din România şi să ştie că noi, cei trei români de la Paris, ne-am pus sufletul aici ca să demonstrăm că şi România poate să arate lumii ceea ce alte ţări arată - că suntem şi noi unici în felul nostru.

Spectacolul este prima producţie de operă a celebrului regizor de film austriac Michael Haneke şi a avut premiera în 2006. Opera se va bucura şi de alte reprezentaţii în săptămânile următoare, ultima fiind programată pentru 14 februarie 2015.