Se ştie că tusea reprezintă o sursă continuă de iritare pe parcursul unui concert simfonic. Interesat de acest aspect, cercetătorul german Andreas Wagener de la Universitatea din Hanovra a ajuns la câteva concluzii interesante. Astfel, acesta sugerează că tuşitul tinde să devină mult mai frecvent pe parcursul unui concert clasic decât în alt context. "Tuşitul în cadrul concertelor este mult mai întâlnit decât oriunde altundeva" declară cercetătorul german, care consideră că actul în sine este pe de o parte contagios dar ţine şi de o intenţie neconştientizată de a sparge normele etichetei de concert. În continuare, Andreas Wagener concluzionează că tuşitul reprezintă o parte intrisecă a experienţei de concert, nu un accident, ci dimpotrivă, un motiv de a participa activ la actul artistic. Ca răspuns la acest studiu, criticul muzical Jessica Duchen aduce în discuţie şi teoria anticipării actului de tuse, în accepţiunea sa, publicul tuşind mai mult în pauzele dintre lucrări, pentru că ştie că în celelalte momente nu va putea să o facă "Gândul că nu poţi face un anumit lucru, are ca rezultat o nevoie teribilă de a face acel lucru" mai scrie de asemenea pe blogul său personal Jessica Duchen, semnatara unor apreciate articole în revista BBC Music Magazine.