Portret de compozitor - Claudio Monteverdi cu Marina Nedelcu

Pur ti miro... Zefiro torna ...Si dolce e’l tormento... Cu feţe visătoare pe care s-a imprimat desăvârşita evlavie a muzicii, răsfoim un album îngălbenit de timp, admirând un personaj, un vecchio la măsura unui profet, uitat sau ignorat de Clasicism şi de Romantism, ca şi când geniul său ar fi avut nevoie de un timp pentru a deveni perceptibil.

Şi, după 400 de ani, Claudio Monteverdi renaşte prin muzica sa...

“Divino Claudio”...

...care cu instinctul său dramatic veritabil şi-a transformat madrigalele, puţin câte puţin într-un teatru în miniatură. El, contemporan cu Shakespeare, dar şi cu Galileo Galilei, el, readucându-l în scenă pe Orfeu, întru fericirea florentinilor, dornici să reînvie tragedia greacă, căutând acel parlar cantando prin care să fie posibilă alianţa dintre poezie şi muzică. Şi chiar Orfeul său va fi prima operă importantă din istoria muzicii europene. Maestrul apără, în egală măsură un concept al disonanţelor care nu mai are nimic în comun cu ideile Renaşterii, atunci când vorbeşte despre seconda prattica. Şi în această manieră nouă de a trata disonanţa, va consta esenţa noului stil.

Se ştie că cei mai frumoşi ani i-a petrecut la Mantua în slujba unui suveran demn, dar foarte pretenţios, mare protector al artelor. Apoi Serenissima Republică l-a invitat să-i fie maestru de cor... la San Marco, căci scrisese nu doar madrigale, ci şi motete şi misse după modelul celor de altă dată. Poate chiar grandioasa In illo Tempore i-a deschis această poartă, deşi el ar fi răspuns cu modestie, “non sum dignus”. Revine acum la polifonia severă, la prima prattica, aşezând lucrurile pe făgaşul lor firesc. Căci nu se cuvenea ca în basilica ce adăposteşte trupul Apostolului, printre atâtea chipuri de sfinţi, să fie intonate muzici potrivite pentru serbările din palate. Şi astfel, Claudio Monteverdi îmbrăţişează deopotrivă arta trecutului şi pe cea a viitorului, nu întoarce spatele polifoniei, însă treptat, modifică limbajul, anticipând ceea ce va constinui esenţa Barocului, chiar asistând la naşterea sa.

Încercăm să-i conturăm profilul, potrivit armoniilor artei pe care a onorat-o, de-a lungul celor zece ediţii ale Portretului de compozitor, care începe cu... 444 de ani şi o zi întârziere faţă de acel 15 mai 1567, când se năştea la Cremona, Claudio Monteverdi.

Marina Nedelcu