Vă propun un nou disc de-abia lansat în octombrie 2008; este un nou cadou făcut de Universal Music România.

Numele pianistului Rafal Blechacz a mai fost prezent la Music box stagiunea trecută; el revine, cu al doilea disc înregistrat pentru Deutsche Grammophon. De data aceasta, nu mai sunt lucrări semnate de Frederic Chopin, ci este un album dedicat sonatei clasice în forma ei absolută, incluzând opusuri aparţinând lui Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven şi Wolfgang Amadeus Mozart.

Aveti nevoie de Flash player 9 pentru a reda acest continut

Anul trecut, remarcam faptul că pianistul polonez Rafal Blechacz este unul dintre interpreţi excepţionali ai generaţiei sale - născut în 1985, Rafal Blechacz are deci 23 de ani, însă tipul său de interpretare este mult mai matur decât vârsta sa biologică.

Rafal Blechacz este pianistul polonez care s-a lansat în atenţia tuturor în 2005, când la 20 de ani neîmpliniţi a câştigat premiul I la Concursul Internaţional Frederic Chopin de la Varşovia - unul dintre cele mai dificile din lume. A urmat contractul semnat în 2006 cu casa de discuri Deutsche Grammophon şi turnee pe întregul mapamond. Primul său disc de recital, cel cu lucrări de Chopin, pe care am avut şi noi ocazia să-l ascultăm la Radio România Muzical, a fost primit cu mult entuziasm de presa de specialitate, pe drept cuvânt - versiunea Rafal Blechacz pentru preludiilor lui Chopin este una dintre cele mai realizate pe care le-am ascultat în ultimii ani.

Nu întâmplător cred, pentru acest al doilea album al său de recital, Rafal Blechacz a ales sonate clasice, compuse aproximativ în aceeaşi perioadă de timp. Sonata clasică, chiar dacă mai puţin dificilă tehnic decât sonata romantică, este una dintre pietrele de încercare pentru orice pianist, aceasta datorită greutăţii de a obţine expresia cerută de partitură. A fi clasic - adică a găsi echilibrul în tot ceea ce ţine de arta pianistică - rămâne un deziderat de multe ori greu de atins pentru cei mai mulţi. Nu însă pentru Rafal Blechacz.

Dacă este greu să interpretezi Haydn şi Beethoven, cu siguranţă şi mai greu sunt de abordat aparent atât de facilele sonate ale lui Mozart. Pentru că în Mozart, o vorbă care circulă printre pianişti spune că te afli practic în pielea goală - orice ezitare se simte, orice nesiguranţă; şi în plus, trebuie să fii şi matur, şi copilăros, să fii simplu, dar nu simplist.

Iar acest tânăr de 23 de ani cunoaşte, cred, foarte bine secretele interpretării lui Mozart.