Luni, 7 aprilie, orele 20,00-21,05
Reluare: sâmbata, 12 aprilie, orele 14,55-16,00 Orchestra Filarmonicii din Munchen

Dirijor Christian Thielemann
Program: uvertura Egmont de Ludwig van Beethoven
Simfonia I de Johannes Brahms

Este un disc lansat pe piata în aprilie 2007, sub sigla renumitei case Deutsche Gramophon. De altfel, dirijorul Christian Thielemann a înregistrat alte 20 discuri pentru Deutsche Gramophon, din 1996 pâna astazi.

Cine este Christian Thielemann?
Christian Thielemann este un nume putin cunoscut în România, desi este considerat unul dintre cei mai buni, daca nu cel mai bun dirijor german al prezentului. Din 2004 , Thielemann este directorul muzical al renumitei Filarmonici din Munchen, formatia pe care a dirijat-o legendarul dirijor cu care noi românii ne mândrim - Sergiu Celibidache.
De altfel, în lumea Germaniei muzicale, Christian Thielemann este un nume binecunoscut: timp de 7 ani a fost si directorul muzical al Operei Germane din Berlin, aceasta dupa o cariera de 20 de ani prin teatre de opera mai mici, ceea ce i-a permis însa sa acumuleze atât un repertoriu impresionant, cât si maiestria în interpretarea lui.
Nu este deci de mirare ca dirijorul Christian Thielemann a devenit un obisnuit al Festivalurilor de la Bayreuth si de la Salzburg.

Despre discul prezentat la Music box
Însa în egala masura, Thielemann este extrem de apreciat si în repertoriul simfonic, dovada si discul pe care vi-l propun astazi, foarte bine primit de critica.
Trebuie spus ca discul pe care-l ascultati astazi a fost înregistrat live - este de fapt al treilea disc înregistrat live de Christian Thielemann si Orchestra Filarmonicii din Munchen: în 2004 a aparut Simfonia a IV-a de Bruckner, iar în 2005, Requiemul de Mozart.

Christian Thielemann si romanticii
În prezent, Christian Thielemann este unul dintre putinii dirijori care si-au centrat repertoriul pe lucrarile compozitorilor germani romantici: Wagner, Strauss si Brahms, alaturi de muzica lui Ludwig van Beethoven.
Iar viziunea lui este una profund germana: el stie sa instituie echilibrul între cerebral si emotional în interpretarile sale, tempo-urile sale sunt frecvente mai lente decât cele abordate de alti dirijori, iar indicatiile de pe partitura sunt nu niciodata facultative, ci obligatorii.
Rezultatul: înregistrari care respira o mare profunzime si seriozitate, asa cum este si înregistrarea Simfoniei I în do minor de Johannes Brahms.