In 1941, la cea de a XIII-a ediţie a premiilor Oscar, într-o scurtă intervenţie preşedintele american Franklin D.Roosevelt a mulţumit industriei de film şi bineînţeles Hollywood-ului pentru spiritul său cetăţenesc din filmele produse acolo care reflectau perioada zbucumată a acelor timpuri legată mai ales de ceea ce însemna un război. Astfel, marile studiouri, adică 20th Century Fox, MGM, Paramount, Warner, Universal, au devenit un mijloc de a evidenţia patriotismul şi totodată de a fi un model de solidaritate în lupta împotriva nazismul. În aceşti ani au fost realizate filme ca: Sergentul York, Casablanca, Oamenii regului, Cetăţeanul Kane.
Dacă în anii'30, producţia de film era axată pe comedii sofisticate sau pe pelicule cu happy end obligatoriu, dacă în anii'40, studiourile au mizat pe filme în care au fost tratate subiecte de război, anii'50 au însemnat o perioadă agitată: lupta cu războiul rece, cu « vănătoarea de vrăjitoare » ( comisia de investigare a activităţilor antiamericane) dar şi cu apariţia micului ecran. În acest context, marile studiouri au găsit o soluţie prin înfiinţarea cinematografului în aer liber- drive-in- unde publicul avea posibilitatea de a urmări un film din propria maşină, iar pasul de « reconciliere » dintre cele două ecrane ( mare şi mic), a fost atât prima transmisiune televizată a premiilor Oscar cât şi adaptarea marilor studiouri de film la producţia de televiziune.