Ioan Dragoș Dimitriu, care este titlul cărții pe care o recomandați ascultătorilor noștri?

Am să încep prin a vă spune că eu, de fapt, sunt un hibrid, pentru că, până acum vreo 8 ani, m-am concentrat 100% doar pe muzică, însă am descoperit în timp că sunt foarte mult atras de latura organizatorică a lumii culturale. Și, pe lângă faptul că am avut norocul să întâlnesc oameni valoroși care m-au impulsionat să-mi urmez voința, m-a ajutat foarte mult faptul că am avut acces la o lectură de calitate crescând într-o casă a cărei bibliotecă poate fi comparată ca dimensiune cu Biblioteca Județeană din Brașov.

Aș spune că cititul pentru mine reprezintă un impuls de a fi creativ. Eu am o minte foarte vizuală, care pune imediat totul în imagini, și cititul mă ajută să încurajez acest proces. Și, implicit, hrănind constant această nevoie a imaginației de a se inspira, am observat că-mi este mult mai ușor să-mi exprim dorințele, să găsesc soluții în muzică, dar și în lucrul de zi cu zi, în domeniul managementului cultural.

Și-acum, ajung la cărțile care pe mine m-au inspirat. Prima despre care aș povesti ar fi "How to Win Friends and Influence People" de Dale Carnegie. Este o carte care mie mi-a schimbat complet viziunea asupra lumii acum vreo 10 ani, pentru că înainte eu consider că trăiam într-o bulă în care căutam zilnic idealul artistic - care, de altfel, e imposibil de atins - în care artistul care tinde spre perfecțiune este descoperit cumva de lume prin simplul fapt că el cântă cât se poate de bine și emoționează publicul prin profunzimea sa. Dar, am descoperit o latură pragmatică a lumii prin intermediul acestei cărți care oferă exemple foarte bune de conduită și strategii de business actuale, din punctul meu de vedere, încă în ziua de astăzi. Mie mi-a deschis ochii acest volum și m-a încurajat să abordez într-un mod aplicat, activ, onest, autentic în primul rând din punct de vedere al relaționării cu cei din jur. Eu încerc în continuare să aplic principiile învățate în această carte și, în timp, le-am adaptat chiar la realitatea lumii din jurul meu.

Și, ca să închei, ultima carte citită este "Ceasornicarii", scrisă de frații Lenga. Este o poveste adevărată, care oferă o imagine foarte clară a vieții evreilor și polonezilor dinaintea și în timpul perioadei ocupării naziste a Poloniei în cel de-al doilea război mondial și a perioadei imediat de după cel de-al doilea război mondial. Este o carte în care este vorba despre voință, lupta pentru supraviețuire și capacitatea inepuizabilă a minții și a sufletului de a răzbi chiar și în cele mai cumplite, groaznice condiții. Cred că o carte de acest gen, din punctul meu de vedere, ar trebui să intre în programa școlară și spun acest lucru cu speranța că totuși putem învăța din greșelile trecutului ca să nu le repetăm și ca să nu permitem ca istoria să fie reinterpretată.

Cred că cititul ne oferă cunoaștere, iar eu sunt convins că motto-ul secolului nostru este acesta: "Cunoașterea este putere!". Din punctul meu de vedere, una din cele mai bune surse de cunoaștere rămân, în continuare, cărțile.