Pentru dumneavoastră personal, care este secretul acestei prospețimi? Faceți muzică de decenii, la fel, faceți la fel de bine ca atunci când v-ați afirmat la nici 20 de ani. Există o explicație?

Eu cred că muzica este un mediu care, în primul rând, se adresează instinctului, se adresează sentimentelor. Bineînțeles, există și nivelul de intelectualitate, fiecare compozitor știe exact ce vrea să exprime, însă faptul că, țintite de fapt sunt sentimentele pe care muzica le poate crea oricărui om iubitor de muzică sau chiar nefamiliarizat cu muzica clasică, cred că acesta este secretul, de ce de atâtea secole această muzică rămâne încă proaspătă. Este o muzică inspirată din viață și care prin interpretare, deci în momentul când se face acest transfer de la partitură la sunet și ajunge la urechile oamenilor, în acel moment se creează aceeași viață care a fost probabil și scopul compozitorului și imaginația lui a existat de la nașterea piesei respective.

Cântați acest concert din adolescență, nu sau poate de mai devreme.

Este primul concert pe care eu l-am cântat cu orchestra pe aceeași scenă, pe scena Ateneului. Am cântat când am avut 12 ani cu orchestra Liceului de Muzică nr. 1 era atunci unde am studiat eu. Mă leagă amintiri foarte frumoase și am o relație, dacă pot să spun, foarte stabilă de mulți ani cu acest concert. Întotdeauna însă îl redescopăr și cred că acesta este de asemenea un secret al muzicii compozitorilor geniali, întotdeauna descoperi ceva nou.

Ține de detalii, pe care poate le evaluați, această redescoperire a partiturilor? Ține de faptul că noi înșine evoluăm, că simțim lucrurile altfel, cum funcționează?

Da, cred că este o combinație, pentru că atât interpretul, pot spune în cazul meu, nu, deci în momentul în care am cântat mai multe lucrări de Mendelssohn, înțeleg și mai bine limbajul muzical, eu am făcut și foarte multă muzică de cameră, pot să-mi îmbogățesc acest limbaj muzical, să înțeleg mai bine stilul lui Mendelssohn și de asemeni, în momentul când mergi la partitură, de multe ori, chiar dacă știi foarte bine lucrarea pe care o interpretezi, de multe ori descoperi și detalii de natură ritmică sau de natură armonică, care îți deschid mici noi ferestre despre altă perspectivă muzicală.

Putem vorbi despre legătura unui echilibru între analiza rațională, științifică, s-o numim muzicologică, din punct de vedere al relațiilor armonice dintr-o partitură și latura intuitivă, nu, care ține de foarte multe lucruri de fapt, ține de cultură, ține de mediul muzical de unde provin și care te influențează.

Da, bineînțeles. Nu se poate neglija latura intuitivă, pentru că, probabil că subconștient cultivăm și această latură intuitivă, deci capătă o anumită cultură. Această combinație este foarte benefică, în momentul în care există o proporție bună, proporția care să poată să prezinte lucrurile cu claritate, însă le prezinți și cu sentimente și cu personalitatea proprie.

Sunteți o profesoară care pune accentul în primul rând pe analiză, ați studiat cu Ștefan Gheorghiu, adeptul unei formări globale a viziunii unui violonist, dar mă întreb la viziunea muzicală, deci cumva la a te ridica de la condiția de violonist sau pianist sau flautist și a privi lucrurile din punct de vedere strict muzical. Cum arată o oră de vioară susținută de Mihaela Martin? Ce relații aveți cu studenții?

Este greu de descris o oră de vioară în maniera pe care eu o fac cu studenții mei, pentru că nu există doi studenți care să fie identici, deci trebuie să adaptez tot ceea ce știu și tot ceea ce știu că studenții a nevoie la nevoile lor, la personalitatea lor muzicală, însă există o constantă care este de fapt precizia și respectul față de partitură. Se pornește de la partitură. Dacă n-ar fi fost compozitorii, noi n-am fi avut ce cânta, deci le datorăm foarte mult respect. Nu putem să schimbăm lucruri care sunt scrise cu claritate cum își doresc ei să fie cântate. Această formă de respect și de a încerca să redăm cu puritate intențiile compozitorului, aceasta este o trăsătură care pe mine m-a însoțit toată viața și mă însoțește și încerc și eu să o dau mai departe prin felul în care predau. Ați menționat fostul meu profesor, Ștefan Gheorghiu, care a fost un mare muzician, care m-a ajutat să mă dezvolt, nu sub o metodă rigidă. Toată această îmbinare între intelect și instinct mi-a fost inoculată, dacă pot spune, într-un fel foarte natural. Am crescut ca muzician cu sentimentul că trebuie să existe un echilibru întotdeauna între ceea ce simțim și ceea ce gândim.