Orizonturi Înapoi la: Emisiuni

Mic portret al acordeonistului Radu Rățoi

Publicat: Marți, 9 Februarie 2021 , ora 8.45

Radu Rățoi, născut în 1998 în Republica Moldova, este unul dintre cei mai talentați instrumentiști ai momentului, multipremiat atât în țara natală, cât și peste hotare, în prezent stabilit la Copenhaga, unde studiază la Academia Regală de Muzică.


Radu - când și cum a început relația ta cu acordeonul?

Relația mea cu acordeonul a început destul de devreme, cam pe la șase ani. A fost o întâmplare. Aveam o cunoștință care cânta la pian, de fapt, și îmi plăcea foarte mult. Și domnul acela mi-a spus: "Dacă-ți place așa de tare, du-te la școala de muzică și învață!" Și am venit, îi spun mamei că vreau să cânt la pian. Împreună cu dumnealui am plecat la Școala de arte și acolo ne-am întâlnit cu o doamnă din administrație. Dumneaei a spus:"Nu mai sunt locuri la pian! Dacă vrei, numai la acordeon." De fapt, cam așa a început toată istoria.


Destinul, să zicem, nu?

Da.


Deci nu aveai muzicieni în familie, să înțeleg?!

Nu.


Ești primul.

Da. Sper, nu ultimul.


Te gândești așa, în viitor, că în cazul în care vei avea o familie a ta, cu copii, or să facă și ei muzică, deci. Și acordeon, în mod special ?

Da, așa mă gândesc eu, dar nu pot spune nimic. Așa ar fi un vis.


Foarte frumos! Și prima reacție când te-ai întâlnit cu instrumentul acesta, care e special, care a fost? Îți amintești?

Am venit la prima lecție, cu o profesoară care în timp a devenit a doua mea mamă. Discutăm chiar și azi, chiar dacă nu mai învăț de 6-7 ani la dumneaei - doamna Ludmila Pelin. Și dumneaei mi-a pus acordeonul pe picioare și a spus "Ia-l!" și a început să mă lămurească. Și țin minte senzația asta, cum am pus mâna în cureaua de la mâna stângă și am atins bașii ...o senzație… uau… ceva foarte interesant, ceva foarte original. Adică deodată mi-a fost interesant să aflu cum lucrează mașinăria.


Eu știu că există două tipuri mari de acordeoane. Tu la care dintre ele cânți?

La noi (în Republica Moldova) îi mai spune bayan, iar al doilea este acordeonul. În Europa ambelor li se spune acordeon; unuia - acordeon cu clape, celuilalt - acordeon cu butoane. Bandoneonul e pe aceeași temă, adică tot pe bază de voci, cu aer și cu foi,dar modul de interpretare e diferit față de cel de la acordeon.


Tu la care dintre ele cânți?

Eu cânt la acordeon cu clape.


Și la cel cu butoane nu?

Eu am studiat în Republica Moldova și la noi, din păcate, nu-i dezvoltat acordeonul cu butoane din cauza politicii, pentru că acordeonul cu butoane, bayanul, este instrumentul național al rușilor. De când cu independența, au fost interzise la noi toate instrumentele muzicale tradiționale rusești.


Am înțeles. Păcat! Am văzut că abordezi mai multe genuri de muzică. Cam ce cânți, în afară de muzică clasică?

Mă axez pe muzică clasică pentru că nu este dezvoltat acordeonul atât cât cred eu că ar putea fi și încerc să demonstrez lumii și mie personal că acordeonul cu clape poate, are posibilități să ajungă pe scenele mari. Acordeonul cu butoane e deja ceva mai dezvoltat, deoarece are mult mai multe posibilități. Dar eu mi-am pus un obiectiv, să spun, al vieții, să demonstrez lumii că acordeonul cu clape are și el posibilități foarte mari și poate să ajungă pe cele mai mari scene din întreaga lume.


Este un subiect la care chiar voiam să ajungem, să vorbim și despre repertoriu. Există foarte multe prelucrări ale unor partituri scrise original pentru alte instrumente sau chiar pentru orchestră. Dar repertoriul original (piese scrise special pentru acordeon cu clape) - cât de extins este ? Pentru muzică clasică, la ea ne referim.

Majoritatea compozitorilor contemporani nu scrie pentru acordeon cu clape sau pentru acordeon cu butoane. Ei vin din "lumea compozitorilor", cum o numim noi între prieteni. Ei nu știu specificul instrumentului. Și compozitorii care scriu original pentru acordeon, scriu pentru toate acordeoanele - și cu clape, și cu butoane - depinde pentru cine scriu; asta contează cel mai mult. Repertoriul acordeonului clasic crește foarte mult și acordeonul cred că are deja un cuvânt important de spus în muzica contemporană, mai puțin în muzica clasică… să spunem, Bach, Mozart, Beethoven…


Deși se fac acum prelucrări chiar și după muzica lor.

Da. Eu, chiar acum - dezvălui un secret - mă pregătesc să înregistrez un CD cu muzică clasică: Johann Sebastian Bach, piese pentru orgă prelucrate pentru acordeon.


Cine a făcut prelucrările?

Eu. Am o experiență deja destul de bună în a prelucra piesele pentru alte instrumente, pentru orchestre, la acordeon. Și m-am apucat de acest proiect pentru că nu s-a realizat până acum și știți cum îi se mai spune acordeonului? Orgă portabilă.


La ce casă de discuri o să apară discul acesta?

Acum sunt în tratative cu mai multe case de discuri. În orice caz, voi înregistra la un studio profesionist în Danemarca și deja trebuie să vedem cum vom acționa mai departe, să fie cât mai mult promovat.


Radu, îmi spui că se cam feresc compozitorii de acordeon și probabil că unul dintre motive este faptul că nu cunosc instrumentul atât de bine pe cât le cunosc pe celelalte. Și-atunci, te-aș întreba, tu compui? Și dacă nu, de ce nu?

Mulți îmi spun despre asta, despre compoziție. Mie-mi place ca atunci când mă apuc de ceva să o fac foarte, foarte, foarte bine. Dacă nu mă simt în stare sau nu mă simt pregătit, mai bine nu mă apuc. Eu așa mă gândesc. Și compoziția încă nu o simt. Dar viitorul o va arăta.


Asta înțeleg că ține de exigența ta față de tine însuți. Dar poate ai prieteni compozitori cu care poți colabora, cărora le poți împărtăși din experiența ta, din știința ta și pe care-i poți ruga să-ți scrie ceva special. Ai făcut comenzi de genul ăsta până acum?

Da, iarăși vă dezvălui un secret. Chiar luna trecută mi-a fost dedicată o piesă care acum încă e în lucru, de maestrul Ghenadie Ciobanu, pentru acordeon solo și cred că ăsta o să fie unul din cele mai bune proiecte pentru zona noastră. Peste hotare... eu încerc cât mai mult să mă întorc la rădăcini, să dezvolt acordeonul și muzica în Moldova, România. Chiar dacă o fac în toată lumea, tot timpul mă "trage" acasă.


Dar acum acasă pentru tine înseamnă Copenhaga. În prezent ești student acolo, la Academia Regală de Muzică. Ai ales Copenhaga pentru a studia cu un profesor anume?

Având deja câteva concursuri importante câștigate la vârsta la care am terminat Colegiul de Muzică, am avut foarte multe oferte, însă am simțit cu inima că ar trebui să vin încoace. Am venit la examenul de admitere și aveam în plan să mă duc la vreo zece academii și aveam și oferte de studiu. Adică era de-ajuns să spun că vin în academia x și eram deja student acolo. Dar am venit aici și am spus că vreau să încerc. Am cântat în examen, am avut câteva comunicări cu profesori și am simțit că asta am eu nevoie.


E școala daneză de acordeon renumită în acest moment?

Școala daneză de acordeon e una din cele mai renumite din lume, pentru că a fost aici un profesor care a creat practic școala de acordeon clasic în toată Europa. Dacă noi ne gândim la Germania, Austria, Franța pentru unele instrumente, pentru acordeon cam Danemarca ar putea fi, împreună cu Rusia, baza creării acordeonului clasic.


Ești câștigător a foarte multe competiții. Aveai doar nouă ani atunci când ai participat la primul tău concurs. Care a fost motivația ta de a te înscrie la aceste competiții?

Fiecare concurs cred că are istoria lui, motivele lui. Dar, în linii mari, având în vedere că acordeonul clasic nu este dezvoltat foarte mult în Moldova, am văzut o singură posibilitate de a afla cum ar trebui să cânt, care e repertoriul de acum, în trend, în Europa. Au fost doar concursurile. Doar prin această modalitate am putut să ridica capul, cum se spune, din Republica noastră și din România inclusiv. Nici în România acordeonul nu e dezvoltat pe cât mi-aș dori eu. Astfel, concursurile au fost cam singura modalitate…


...de a lua contact cu exteriorul, de a vedea ce se întâmplă de fapt la nivel mondial.

Exact. Nu era numaidecât gândul să câștig. Pur și simplu am zis că trebuie dezvoltat acordeonul, pentru că la noi în Republică se cântau uneori piese de 50-70 de ani, care nu se mai cântă în Europa, Rusia sau în alte părți, care deja au ieșit din modă.


Tu ești parte din vreun ansamblu în prezent sau apari doar ca solist sau în ansambluri atunci când ți se solicită lucrul acesta?

Am avut experiențe foarte bune și destul de multe în ansambluri de muzică de cameră, am cântat și cu orchestră de corniști, am cântat și co orchestre ca Filarmonica Națională din Chișinău, cu orchestre din România, cu orchestre din China, de exemplu. Dar acum cel mai mult îmi place să cânt solo, să fiu pe cont propriu și asta cred că mi-e menirea pentru moment, deși îmi plac foarte mult ansamblurile și muzica de cameră.


Ești foarte tânăr, totuși. Ai toată viața înainte! Și, pentru că am ajuns în punctul ăsta, dacă ai arunca o privire spre viitor - nu știu dacă peste 5 ani, peste 10, peste 20, pentru că, să nu uităm că rubrica se cheamă "Orizonturi" - cum arată viitorul pentru tine, Radu, acordeonistul?

La modul ideal, aș vrea să mă uit în spate poate când o să am 50-60 de ani și să văd că am făcut foarte multe pentru acordeon. Sper să ajung un nume important în lumea muzicii clasice și poate să dezvolt cât mai mult în România și Moldova instrumentul acordeon clasic. Dacă îmi spuneți acum că tot ce o să faci tu este pentru ca lumea să vadă acordeonul diferit, nu doar ca instrument tradițional, dar și ca instrument de muzică clasică în zonele noastre, aș fi cel mai fericit. Aș semna pentru așa ceva!



Irina Cristina Vasilescu