Vlad Gînța face parte din noua generație de muzicieni. Originar din Târgu Mureș, el a studiat pianul în toată perioada școlii și apoi la Conservatorul bucureștean, iar la masterat a decis să urmeze cursurile de compoziție. În prezent, este doctorand în compoziție în cadrul aceleiași universități, tema de studiu pe care și-a ales-o fiind "Principiul ciacconei atât în creația contemporană, cât și în cea proprie". Vlad este laureat al unor concursuri atât la pian, cât și compoziție; a participat la numeroase masterclass-uri și a susținut concerte și recitaluri în țară.

Care au fost începuturile muzicale ale acestui tânăr în vârstă de 25 de ani?

Nu am nici un muzician în familie. Mama și tata au auzit ei la radio, la un moment dat, că cei care fac muzică au o memorie mult mai dezvoltată. Și mama și tata fiind profesori de matematică au zis "să-l dăm la pian cât merge, cât poate să facă și el, noi putem să-l ajutăm cu matematica, la română... găsim noi". Am făcut treabă serioasă și la școală, și la liceu.

Intersant că doi matematicieni te-au trimis să faci muzică! Înseamnă că-s foarte deschiși. Sunt ei înșiși melomani?

Aveau viniluri cu Valentin Gheorghiu, cu Radu Lupu.

Ascultai și tu vinilurile astea în copilărie?

Da, îmi puneau... Vivaldi, Mozart, tot ce era pe-acolo.

Și-apoi ai venit la București. Totuși, Târgu Mureș e mai aproape de Cluj decât de București!

Veșnica întrebare!

Ai venit pentru cineva anume, pentru un profesor anume aici, la București?

Eu am lucrat cu domnul Viniciu Moroianu din clasa a X-a. M-am îndreptat spre București pentru că și mama e de aici, și fratele meu este aici cu facultatea. Și mi-a plăcut! Recunosc, am fost și la Academia Sighișoara (unde predă prof. Viniciu Moroianu. n.red.)de multe ori, în a XI-a, a XII-a, vreo cinci ani; nu a fost consecutiv.

Și când te-ai hotărât să dai la compoziție? Și de ce, mai ales?

Mi-a plăcut foarte mult armonia și întotdeauna mi s-a părut foarte interesant armoniile care cum se leagă între ele, care e logica, de ce merge așa, de ce nu se duce așa... eu cred că de-aici a pornit în primul rând. După aceea, am început să improvizez foarte mult, așa mă distram eu, îmi plăcea foarte mult. Și-mi plăcea foarte mult să ascult multe piese, de la simfonii la orice, cu partitura în față, chiar dacă-mi era greu, n-am făcut citire de partituri, dar îmi plăcea foarte mult. Și, prin anul III, m-a rugat un coleg, care mi-a și cântat piesa, să-i scriu piesa asta. Era schițată și i-a plăcut foarte mult...

Pentru pian sau...

Pentru pian, el având un recital la Ateneu.

Uite ce noroc, să ți se și cânte... deja e un mare noroc să ți se cânte piesele... și apoi și la Ateneu încă! În Sala mică,presupun, în cadrul recitalului de marți seară. Totuși e o reușită!

Exact, a fost o reușită. Am venit și i-am arătat și domnului Vodă ce am scris și i-a plăcut și dânsului foarte mult. Și el mi-a sugerat... "Bărbate, cum spune el, nu vrei să te gândești să dai la master compoziție?" Nu eram sigur, eu eram pe filiera mea, pe pian, făceam acest lucru din pură pasiune. Și acum e o pasiune enormă pentru mine să scriu. Și, prin anul IV, am stat și m-am gândit bine și am zis că vreau să dau la compoziție. Și cam asta a fost.

Vlad Gînța mi-a spus că se aștepta și să-l întreb care sunt compozitorii lui preferați, ceea ce, ca să vă spun sincer, evit să fac de cele mai multe ori, deoarece majorității muzicienilor îi este vreu să aleagă un singur nume. Dar Vlad mi-a spus că pentru el e simplu de răspuns. Preferații lui sunt Enescu și Brahms. Legată de muzica lui Brahms este și una dintre primele lui amintiri muzicale. A fost foarte impresionat, copil fiind, de interpretarea la Filarmonica din Târgu Mureș a Simfoniei a IV-a a compozitorului german. Cum arată viața de compozitor a lui Vlad însă?

Am avut un proiect cu musical și a trebuit să scriu un musical. M-a rugat doamna profesoară de engleză, ea fiind coordonatoarea programului, să facem o piesă. Pe textul dânsei, am scris un musical, care și acesta s-a jucat. A fost în cadrul unui proiect "Diploma", așa se numea. Trebuia să fim amatori toți, deci toți eram la de muzică, și am și jucat teatru, am scris piesa și am și cântat "Lumile lui Pan".

Și pentru admiterea la masterat probabil că a trebuit să prezinți o mapă de lucrări.

Trei lucrări a trebuit să prezint.

...pe care le aveai deja. Musicalul...

Musicalul, piesa pentru pian...

În ce formă era?

Era formă liberă. Erau, de fapt, două piese pentru pian, Prima, pe care a cântat-o la Ateneu prietenul meu, Marius Bordea, și a doua - am scris-o atunci, în vara aceea. A treia am scris-o când am fost la master și tot ciclul se numește Improvizație. L-a și interpretat în cadrul Festivalului Chei tot Marius Bordea. Și am avut asta, apoi Lumile lui Pan și am avut scris de mână uvertura la opera pe care am scris-o în timpul anilor de masterat.

Ai scris o operă?

Am scris o operă, da.

Pe ce subiect?

Pedro Calderon de la Barca, Viața e vis - o tragedie antică.

Cum arată o zi obișnuită de-a ta?

De obicei încep cu compoziția, cu cafeaua, mă pun la pian și încep să îmi vină niște idei sau să lucrez la ceea ce am început deja. Și asta se întâmplă de obicei de la 11 la 13. Mă trezesc mai greu!

Ești pasăre de noapte?

Da. Câteodată da, câteodată nu, fluctuează. Dar așa m-am programat. De la ora una la patru, dat fiind faptul că e oră de liniște, citesc, sau ascult muzică, mă documentez. După aceea, de la patru la şase mai studiez la pian; mai învăț piese, mai citesc piese noi.

Mi-ai vorbit despre o piesă pe care ai scris-o când erau anul III la pian, pentru un coleg care te-a rugat. Dar mă întreb, oare n-ai cochetat și înainte de asta cu ideea de compoziție?

A mai fost... la un moment dat, am început un caiet de mici piese de câte o pagină, tot de pian... un fel de jurnal.

Jurnal afectivo-muzical? Sau cum?

Da, cumva.

De stări transpuse în muzică.

Da. Odată la o zi, două, cam ce am adunat eu... mă refer la sentimente, nu la altceva.

Ai renunțat la asta? Mai ai obiceiul ăsta?

Nu, nu mai am obiceiul ăsta. Am făcut acest lucru pentru că m-a ajutat foarte mult pe mine emoțional în perioada de adolescență.

Cam pe la câți ani?

Clasa a XI-a, cred că 18 ani.

Și ai mai revenit de-atunci asupra lor, să le cânți, să vezi ce părere ai acuma?

Le am pe undeva pe acasă, pe la Târgu Mureș. Nu încă.

Ce te vezi făcând în continuare?

Compoziție. Mi-ar plăcea să ajung profesor universitar și să excelez în compoziție, să dau ce am eu mai bun,să las cât pot eu de mult, cât timp mai am și să fiu un om bun.