Mulți compozitori, mai ales la începutul secolului XX, au scris compoziții care să acompanieze un balet. Iar baletul, de obicei, spune o poveste. Unul dintre compozitorii mei preferați, care au compus muzica pentru balet, este Bela Bartok. Iar acest balet despre care vă vorbesc se numește "Prințul cioplit din lemn".

Este o poveste extraordinară, în care un prinț vede o prințesă într-un castel și se îndrăgostește de ea la prima vedere, își dorește să vorbească cu ea, dar o zână care o protejează pe această prințesă nu vrea să-i dea voie prințului să vorbească cu prințesa. Și-atunci, animă pădurea, aduce la viață râul care să-i stea în cale prințului. Bartok profită de această idee, de această poveste, pentru a folosi toată puterea orchestrei. Și, când copacii revin la viață, când râul revine la viață... toate instrumentele din orchestră creează acest fel de a simți muzica ca și cum ar fi un vânt, pentru că muzica se mișcă atât de rapid în orchestră, încât e ca o tornadă. El aduce în orchestră și câteva inovații extraordinare prin instrumentele pe care le folosește, deoarece avem și două saxofoane, iar la celesta, care este un instrument între pian și percuție, pentru că sunt clopote care sunt lovite, e necesar să fie două persoane care să cânte. Este singura compoziție care necesită acest lucru.

Ei, prințul reușește să treacă de pădure, dar nu reușește să treacă de apă, iar apoi se lasă în voia sorții, pur și simplu, dar îi vine o idee și spune: "Dacă nu pot să merg eu la prințesă, poate reușesc să o aduc pe ea la mine." Și ia un toiag foarte mare, își pune mantaua pe acel toiag și încearcă să-i atragă atenția prințesei. Prințesa vede acest prinț cioplit în lemn ca pe o păpușă și vrea să se joace cu această nouă jucărie și vine la prinț. Dar zâna se gândește "ia să joc eu puțin un joc acum" și aduce la viață acest prinț cioplit din lemn. Prințesa se îndrăgostește de acest prinț cioplit din lemn, iar prințul adevărat, în disperare, adoarme. După ce adoarme el și prințesa cu prințul cioplit din lemn pleacă dansând, zânei i se face milă. Și-atunci, din florile de pe câmp, din iarba de pe câmp, din crengile copacilor, creează o manta nouă pentru prinț și îl trezește pe acesta și-i spune: "acum ești, într-adevăr, prințul întregului univers". Prințesa se reîntoarce cu prințul din lemn, magia care l-a animat pe acesta începe să plece, iar el devine iarăși un simplu lemn. Prințesa văzând acest lucru și pe prințul care acum este într-o splendoare, se gândește "aaa, uite ce greșeală mare am făcut" și se duce să-și ceară iertare prințului. Prințul acceptă acest lucru și se îndrăgostesc, iar la sfârșit este un sărut numai ca în basme.

Muzica este extraordinar de frumoasă și Bartok face în așa fel ca fiecare cuvânt care este din poveste să fie într-un fel creat în același timp cu un anumit motiv muzical. E un lucru pe care alți compozitori l-au făcut în operă mai ales, dar Bartok îl face în muzica aceasta pentru baletul "Prințul cioplit din lemn".