Ne reîntoarcem astăzi la Wolfgang Amadeus Mozart, iar opera pe care vreau să v-o prezint este Nunta lui Figaro - o operă care ne arată, de fapt, un comentariu atât de frumos pe care Mozart îl face asupra societății în care trăia el. Mozart, trăind și având un talent și un geniu atât de precoce și atât de frumos, întotdeauna se întâlnea cu clasele sociale cele mai înalte. Dar pe el, ajungând la maturitate, acest lucru l-a deranjat și întotdeauna a vrut să facă un comentariu în care să spună "nu, cu adevărat noi, oamenii, suntem egali". Iar în Nunta lui Figaro e o poveste chiar extraordinar de frumoasă, hazlie, plină de o frumusețe și o comedie adevărată, în care e vorba despre o neînțelegere a claselor sociale... a unui baron de o clasă înaltă care se îndrăgostește de o servitoare, un servitor îndrăgostit de aceeași servitoare. E o neînțelegere la mijloc, dar totul se rezolvă într-un final, frumos. Dar totuși Mozart a avut curajul în timpul vieții lui să prezinte această piesă care, de fapt, fusese interzisă.

Acest subiect de teatru fusese interzis ca să nu inspire oamenii să se gândească la egalitate și la o societate mai frumoasă. Mozart a făcut muzică atât de frumos, încât i s-a dat voie să prezinte această operă pe scenă.

Și zic eu că revoluția care a continuat imediat după aceea, la sfârșitul secolului XVIII, începutul secolului XIX, revoluția în societate pentru egalitate, pentru libertate, pentru fraternitate i se datorează și lui Mozart.