Compozitorul rus Ceaikovski este un compozitor din perioada romantică și care s-a afirmat poate cel mai mult cu cele șase simfonii scrise. Sigur, există și Simfonia Manfred, pe care unii o numesc a VII-a, dar cele șase pe care el le-a scris așa, rămân cele pe care le cunoaștem cel mai bine.

Simfonia a V-a ne arată un compozitor plin de siguranță, plin de putere, încredere în sine, care ne arată cu câtă frumusețe și cu câtă eleganță poate să scrie această lucrare muzicală. Chit că, pe partea cealaltă, Ceaikovski suferea foarte mult. Nu era înțeles în societatea în care trăia, nu era apreciat poate la nivelul la care e apreciat astăzi. Pentru mine, muzica lui Ceaikovski în totalitate are această balanță. Înțelegem o muzică și prin frumusețea ei, dar e plină de melancolie pe care el o ascunde în fiecare frază muzicală.

E, poate, simfonia pe care am dirijat-o cel mai des, pentru că este atât de apreciată de public, dar este o simfonie la care mă întorc de fiecare dată ca la un prieten cu care vreau să am o conversație intimă.