Ludwig van Beethoven rămâne compozitorul pe care îl apreciez și îl iubesc cel mai mult. Este un compozitor care ne învață nu numai ceea ce putem câștiga din muzică și ceea ce putem să găsim în muzică pentru a ne face viața mai frumoasă, ci ne-a învățat și cum putem să folosim arta ca să arătăm lumii din jurul nostru ceea ce e bun și ceea ce e corect. El a lucrat mult în timpul vieții pentru a arăta societății în care trăia care sunt lucrurile drepte și care sunt lucrurile bune.

Concertul pentru vioară și orchestră pe care l-a scris este un concert care mie mi-a rămas în inimă din momentul în care l-am cântat și eu la vioară odată, este un concert care a pus lumea muzicii pe un alt nivel, superior. E scris și într-o versiune pentru pian, ceea ce e interesant, deoarece Beethoven a cântat la pian și... eu mă gândesc că a vrut să-l cânte și el la pian, dar versiunea pentru vioară e mult mai frumoasă, în opinia mea. Este un concert care e și foarte lung, ia aproape o oră întreagă, dar această oră e plină de o frumusețe, o simplitate, o eleganță unică acestui concert; nu-l întâlnim pe un Beethoven al Simfoniei nr. 5, care este plină de dramă și de viață, ci întâlnim un Beethoven care e deja într-o lume mult elevată față de lumea în care trăim noi.

Pentru mine, acest concert rămâne ca un diamant care reprezintă ce e mai frumos în lume, ce e mai frumos în artă. Iar aceste armonii întotdeauna îmi aduc un zâmbet pe buze, dar și o lacrimă în ochi... pentru că îl văd pe Beethoven care a dat atât de mult omenirii ca să o facă mai frumoasă!