Camera albastră cu Cristian Măcelaru Înapoi la: Emisiuni

Camera albastră cu dirijorul Cristian Măcelaru

Publicat: Luni, 31 Mai 2021 , ora 18.15

Antonin Dvorak în Simfonia lui a VIII-a și-a revărsat propriul suflet. De fapt, în toată muzica pe care Dvorak a scris-o găsim elemente în care el, cu nostalgie, se referă la țara lui, se referă la naționalitatea lui. Această simfonie și această prezentare fac parte din naționalismul în muzică, pentru că vreau să vă arăt cum diferiți compozitori au folosit locul în care s-au născut, tradițiile din locul în care s-au născut ca să creeze muaică și să creeze artă. Dvorak nu folosește atât de mult melodii directe sau melodii folclorice din Boemia, dar el folosește esența acestor melodii, folosește armonii care ne aduc aminte despre acest lucru, iar ritmul pe care Dvorak îl folosește este un ritm care ne aduce aminte de dansurile slavone pe care el deja le scrisese.

Este o lucrare superbă! Este o lucrare atât de frumoasă, în care el arată nu numai aceste elemente, dar Dvorak întotdeauna este un compozitor onest, e un compozitor care ne încurajează să ne deschidem inima și să ascultăm cu inima, să ascultăm natura pe care el vrea să o reprezinte. El era foarte, foarte îndrăgostit de natură și în toate lucrările lui găsim aceste elemente din natură pe care el le aduce pe scenă. Muzica lui Dvorak întotdeauna e o muzică naturală, pentru că reprezintă natura din jurul lui. El a fost îndrăgostit de natură și întotdeauna a încercat, în partiturile pe care le-a scris, să aducă muzică pe care auzim în natură. În această simfonie, mai ales în ultima parte, folosește flautul într-un fel foarte special, în care arată cântecul păsărilor. E un concept foarte simplu, dar Dvorak îl folosește cu foarte mare efect.

În general, Dvorak rămâne pentru mine un compozitor foarte important deoarece iubesc felul în care el a găsit cum să facă această legătură între tradiția de unde se trage el, din țara lui, și muzica sofisticată a secolului XIX și secolului XX. este un compozitor care întotdeauna mă face să mă gândesc la mine, mă face să mă gândesc la familia mea și la locul din care mă trag eu. De aceea, naționalismul în muzica lui Dvorak este personal.