În creația lui Bach, după cum știm, în majoritate sunt piese pe care el le-a scris în calitate de capelmaistru în Leipzig, la Thomaskirche. Acolo, el trebuia să scrie pentru fiecare duminică dimineața, pentru serviciul din biserică, o cantată, să scrie muzică ce să acompanieze serviciul religios.

Câteodată, Bach găsea un moment potrivit în care să scrie o lucrare mai amplă, mai mare, și așa ajungem la Matthaus Passion. Este o lucrare pe care el a scris-o pentru Paștele din anul 1727 și este o lucrare în care el spune povestea patimilor lui Iisus Christos, care au dus la răstignirea lui, iar apoi la înviere. Este o lucrare foarte amplă, este o lucrare mare în care Bach folosește nu o orchestră, ci două orchestre, folosește nu un cor, ci două coruri; este o lucrare care ține aproape trei ore.

Este o lucrare pe care o iubesc foarte mult pentru că Bach nu ia numai textul din Evanghelia după Matei pe care-l folosește ca să spună această poveste, să spună această întâmplare, dar aduce și texte din afară care arată, de fapt, care este reflecția lui față de textul care s-a folosit. Aceste reflecții, cum le numesc eu, sunt, de fapt, niște arii pe care Bach folosește soliști care le cântă, iar textele din Biblie sunt spuse de alte personaje care sunt din cor. Se spune că, de fapt, acești soliști, cu toții, veneau din cor și mă gândesc că Bach beneficia de un cor superb, care să poată să cânte aceste arii împreună cu părțile de cor care urmează.

E o lucrare pe care o dirijez de foarte multe ori. Îmi place să o dirijez pentru că mă aduce într-o lume spirituală atât de intimă și atât de frumoasă! Vă încurajez și pe dumneavoastră să o ascultați!