Pentru noi, muzicienii, Bach este ca un bunic pentru că în muzica lui, în ceea ce a scris, găsim, de fapt, rădăcina muzicii clasice. Toți compozitorii l-au cunoscut pe Bach sau au cunoscut muzica lui în timp și e foarte important pentru noi toți să cunoaștem muzica lui Bach. Este o muzică plină de spirit, e o muzică foarte onestă și foarte frumoasă. Sigur, Bach, în general, în viața lui a scris muzică de biserică pentru că acolo a lucrat el, dar are anumite piese pe care le-a scris în afara bisericii.

Astăzi ne uităm la câteva din aceste piese. Vorbesc despre cele șase concerte pe care el le-a scris ca un cadou pentru Christian Ludwig, un principe din Brandenburg, iar acum aceste concerte se numesc cele șase concerte brandenburgice de Bach. Sunt foarte interesante, pentru că în ele Bach folosește, pentru fiecare concert, o orchestră diferită. Dar, dacă ne uităm la concerte de la 2 și până la 6, eliminând nr. 1 care a fost schimbat pentru un alt eveniment, ele  folosesc numai 17 muzicieni, care sunt exact cei 17 muzicieni pe care Bach îi avea în orchestra lui de la Gottingen. Nu-i folosește pe acești muzicieni în același fel, ci fiecare din aceste concerte schimbă importanța muzicianului - care muzician e mai important, care e mai puțin important  - și în acest fel Bach se joacă puțin cu toate instrumentele din orchestră. E foarte interesant să vedem felul în care Bach a conceput aceste concerte în care folosește ori un instrument solo împotriva orchestrei, ori un grup de instrumente solo (două sau trei) împotriva orchestrei sau câteodată împarte orchestra egal și sunt voci egale care fac împreună un trio sau un cvartet.

Aceste piese, pentru mine, reprezintă cele mai frumoase amintiri din copilăria mea deoarece le-am cântat foarte mult și, de fiecare dată când le ascult, îmi readuc aminte despre copilăria mea, dar îmi readuc aminte și despre bunicul Bach.