Stăpânirea otomană şi vremurile istorice tulburi şi-au pus amprenta asupra locuitorilor, vieţii sociale, obiceiurilor, riturilor şi tradiţiilor dar şi, nu în ultimă instanţă, asupra muzicii tradiţionale din aceste regiuni. Ne vom opri, în prima parte a emisiunii noastre, în Vlaşca şi Teleorman, concentrându-ne atenţia asupra cântecului de dragoste, o emblemă culturală incontestabilă din cele două zone. Puse în circulaţie, iniţial, prin intermediul lăutarilor de sat şi, apoi al muzicanţilor de prin periferiile Bucureştilor şi din târgurile valahe, piesele din această categorie demonstrează, mai presus de toate, vigoare, forţă expresivă şi strălucire. Organizarea modală bazată pe scări cromatice, cu unele inflexiuni orientale, ritmurile sincopate şi asimetrice, modalităţile de interpretare vocală, cu predilecţie în registrul acut al vocilor bărbăteşti, dar şi virtuozitatea instrumentală, sunt doar câteva dintre principalele elemente de stil ale cântecului de dragoste.

Vom face cunoştinţă şi cu o parte a folclorului oltenesc, care a fost cercetat în premieră, în perioada interbelică, de Constantin Brăiloiu, prin culegerile de teren pe care el le-a realizat, împreună cu unii dintre colaboratorii săi, cu precădere în Gorj. În acest context, ne vom îndrepta atenţia asupra muzicilor gorjeneşti, cu numeroasele lor trăsături stilistice specifice: sisteme sonore cu sunete puţine (tetratonii şi pentatonii), construcţii melodice bazate pe anacruze, interjecţii, formule-tip şi recitative, ornamente melodice abundente, ritmuri variate şi forme arhitectonice libere şi, nu în ultimul rând, emisia vocală unică, întâlnită doar în Gorj şi Mehedinţi. Toate aceste caracteristici sonore vor fi remarcate ascultând piesele propuse, multe dintre ele cu o mare valoare documentară.

Vă invit, aşadar, în acest ultim reper al călătoriei noastre imaginare prin ţinuturile folclorice româneşti, să descoperim frumuseţea şi expresiile inconfundabile ale muzicilor tradiţionale din Muntenia şi Oltenia.