Vom asista la despărţirea fetei de casa şi familia ei, atunci când duioşia, tristeţea şi nostalgia despărţirii erau sublimate în cântecul miresei, intonat de femeile din preajmă într-o manieră solemnă, ceremonială, în timpul când mireasa era „gătită” sau împodobită prin punerea cununii.

Vom fi alături de mirele care se desparte de viaţa fără griji a flăcăului şi se pregăteşte pentru cea zbuciumată a viitorului cap de familie, ascultând cântece de „la bărbieritul ginerelui”, interpretate în special de lăutari, atunci când mirele era bărbierit şi pregătit, în mod simbolic, pentru a pleca după mireasă.

Şi, nu în cele din urmă, vom participa la dansurile „de pe drum, când merg la cununie” şi la dansurile propriu-zise ale nunţii, cu funcţie ceremonială şi rituală, însoţite de strigături ce răsunau, cândva, pe uliţele satului românesc.

Așadar, vă poftim, pe dumneavoastră, / boieri mari, cinstiţi nuntaşi / la un scaun de hodină / şi la multă voie bună, / la ceas de căsătorie, / într-o zi de bucurie, / cu oameni de omenie, / cu tinerii şi bătrânii, / cu mesele aşternute, / cu paharele umplute, / cu muzicanţii în frunte...