Definită drept una dintre cele mai vechi, mai coerente şi mai consecvente ocupaţii tradiţionale pentru poporul român, păstoritul reprezintă o marcă identitară a spiritualităţii româneşti, cu încărcătură simbolică şi reprezentativă, specifică şi proeminentă. De la semnalele pastorale, aflate la confluenţa funcţiilor utilitare, de semnalizare şi comunicare la distanţă, la piesele rituale, specifice incantaţiilor magice şi protectoare, invocate în momentele cele mai importante ale vieţii de la stână, de la povestea ciobanului care şi-a pierdut oile (poem pastoral cu valenţe iniţiatice şi purificatoare) şi până la celebra baladă „Mioriţa”, variantele de colind mioritic şi repertoriul jocurilor populare de circulaţie pastorală, acestea sunt câteva dintre dominantele repertoriului păstoresc, profund interiorizat şi non-spectacular, pe care le vom releva în cadrul acestei ediţii.