Care este specificitatea liricii tradiţionale româneşti? Prin ce se deosebeşte cântecul liric de alte categorii şi genuri folclorice? Care este raportul dintre cuvânt şi muzică şi care este gradul lor de interferenţă şi de intercondiţionare? Aceste motivaţii, interioare sau exterioare, ideale şi permanente, aproape aceleaşi pretutindeni acolo unde există om singuratic sau în grup, au fost şi rămân tipare eterne şi arhetipale, completate cu elemente particulare şi îmbogăţite cu numeroase motive: de dragoste şi dor, de înfrăţire cu natura, de străinătate, de cătănie, de voinicie, de haiducie şi... enumerarea temelor ar putea continua... Omul, viaţa şi natura: o triadă cu semnificaţii adânci în tematica liricii populare româneşti. Câmpul cu florile, soarele şi luna, pădurea, râul, cucul şi ciocârlia, sunt doar câteva elemente ale naturii văzute, ce l-au însoţit pe ţăranul român în confruntarea lui cu soarta, cu viaţa, cu eternitatea.