Călătoria noastră prin Ținutul Munteniei dubutează cu prezentarea unor crâmpeie sonore din Muscel, o zonă care grupează localitățile din nordul Munteniei pe vechiul drum care, venind din Transilvania peste pasul Branului, trecea prin depresiunea Câmpulungului și ajungea, peste culmi si curmături, în Valea Argeșului, la capitala din acele vremuri, Curtea de Argeș. Alte două localități importante, Rucăr și Câmpulung, au constituit, la rândul lor, centre din care a iradiat viața socială a zonei, atât prin dezvoltarea unei culturi tradiționale pastorale de tip carpatic (Rucărul), cât și prin structurarea unei așezări medievale (Câmpulungul, care a fost și cea dintâi cetate de scaun a Țării Românești). Datorită acestor realități sociale și istorice, folclorul muzical din Ținutul Muscelului îmbracă forme și structuri sonore diverse, cu un repertoriu bogat, alcătuit preponderent din cântece bătrânești, doine și cântece propriu-zise, dar și din melodii de joc. Acest repertoriu a fost cules și înregistrat pe cilindri de fonograf încă din anul 1914, de către Dumitru Georgescu Kiriac, apoi a fost imortalizat prin imprimările realizate de Constantin Brăiloiu și unii dintre colaboratorii săi, începând cu anul 1928 și până în 1945. Folclorul muscelean este caracterizat prin particularități muzicale distincte, dintre care se evidențiază un repertoriu bogat de cântece, doine și melodii de joc, articulate prin scări muzicale diatonice și cromatice, prin sisteme ritmice complexe, incluzând parlando-rubato, ritmul divizionar și ritmurile specifice dansurilor populare practicate în Muscel: hora, sârba și brâul. Vom asculta mai întâi o melodie de joc: „Brâul pe șase de la Lerești”, interpretat de legendarul lăutar muscelean Alexandru Cercel, care s-a născut în jurul anului 1880 și a dobândit vechea tradiție a interpretării vocale și instrumentale, precum și un repertoriu cu rădăcini adânci în veacul al XIX-lea. El va fi urmat de trei piese vocale, reprezentative pentru această zonă, toate în înregistrări istorice. Vă propun, pentru început, un fragment din balada „Miorița”, sub forma unui cântec epic, consemnat în 1930 de la Aneta Pătru din Jugur, o interpretă care a oferit la data înregistrării o variantă tipică pentru sonoritățile melodiilor muscelene, cu șerpuiri și volute melodice, cu structuri modale diatonice dar și cu inflexiuni cromatice. Ea va fi urmată de două cântece doinite provenind din aceeași zonă: „De trei zile viu pe plai”, înregistrat de Tiberiu Alexandru și Ilarion Cocișiu în 1936 de la Maria Parolea, originară tot din Jugur, și „Vară, vară, primăvară”, cu Maria Cârstoiu din satul Slatina, de lângă Nucșoara, într-o înregistrare realizată de Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, tot în 1936.

Vom trece apoi în Câmpia Română, din Bărăgan în Vlașca. În aceste zone ale Munteniei, din punct de vedere muzical, predomină structurile sonore bazate pe scări cromatice, atât în genurile instrumentale, cât și în cele vocale, inclusiv în colinde. Vă propun, așadar, o doină cântată din solz de pește, culeasă de Constantin Brăiloiu în 1938 de la Marin Toma din Victoria, Brăila; va urma un cântec doinit, interpretat la caval de Ion Costache, cunoscut și ca un foarte bun constructor contemporan al instrumentelor din familia fluierelor, originar din Merișani, Teleorman; în finalul acestei secvențe vom asculta un fragment din „Colindul cerbului”, cântat de un grup de bărbați din Alexeni, Ialomița, într-o exprimare sonoră caracteristică pentru această zonă: o melodie derulată într-un tempo rar, rubato, o scară muzicală cromatică, durate prelungite, formule melismatice și opriri bruște.

Ultima secvență a ediției ne va duce înapoi în zona subcarpatică a Munteniei, în nord-estul județului Prahova, o zonă bogată, cândva, în numeroase elemente de folclor muzical, zonă în care a realizat culegeri și prețuita profesoară și folcloristă Emilia Comișel, născută în urmă cu 105 ani, la Ploiești, una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale lui Constantin Brăiloiu. În extremitatea nord-estică a ținutului prahovean, la granița cu cel buzoian, se află satul Bătrâni și comuna Starchiojd, vechi vetre românești, cu atestări documentare de șase secole. Din Bătrâni a fost originară și Florica Mâzgoi, una dintre cele mai talentate interprete țărănci, neprofesioniste, din meleagul prahovean. Ea a fost înregistrată în 1951, pe când avea 31 de ani, de către Paula Carp și Tiberiu Alexandru, colaboratori apropiați, ca și Emilia Comișel, ai lui Constantin Brăiloiu. Din repertoriul Florică Mâzgoi, cules cu această ocazie, vă ofer o doină cântată din frunză, urmată de „Râule, pârâule”, piesă care constituie un exemplu elocvent de doină în stil de cântec, cu formă fixă și articulare strofică. După cele două înregistrări istorice, ajungem și în contemporaneitate, căci tradiția folclorului prahovean din această zonă este dusă mai departe de Mariana Mușa, originară din Starchiojd, pe care am înregistrat-o în anul 2015, o tânără și talentată interpretă, dar și o profesoară dedicată transmiterii folclorului către noile generații, posesoarea unei voci deosebit de calde și expresive. Cântecul doinit „Foaie verde-a bobului/greu i-a fost voinicului”, pe care vi-l ofer spre audiție, în interpretarea Marianei Mușa, reprezintă o expresie relevantă asupra stadiului actual, mult simplificat, al doinei. În finalul acestui grupaj ascultăm „Brâul pe opt”, cântat din caval de ultimul reprezentant al fluierașilor și cimpoierilor din Starchiojd, Moise Țeavă, în vârstă de 65 de ani, pe care l-am înregistrat, de asemenea, în anul 2015, la Starchiojd, Prahova.

Vă invit, așadar, marţi 5 iunie 2018, de la ora 18.30, să urmărim câteva repere ale folclorului din Muntenia, într-un ciclu dedicat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri. Cu această ediție se încheie prima parte a seriei de emisiuni „Muzici tradiționale” din acest an. Ne vom reauzi în toamnă, atunci când vom continua prezentarea ținuturilor tradiționale românești, pentru a pune în valoare comorile și simbolurile păstrate în multitudinea de piese muzicale, mai vechi și mai noi, din toate genurile folclorice vocale și instrumentale, care fac parte din patrimoniul spiritual al poporului român.