Ediția din 15 mai 2018 a emisiunii "Muzici tradiționale", într-un proiect consacrat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri, este dedicată sonorităților folclorice din Ținutul Vrancei, un spațiu cu vechi rădăcini românești, înnobilat cu valoroase vestigii și mărturii istorice, precum și cu nenumărate legende ale tradiției pastorale.

Ținutul Vrancei este încărcat de istorie: de la urmele de locuire datând din perioada neolitică, la vremurile domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare și Sfânt, până la dramaticele bătălii duse de ostașii români în timpul Marelui Război de Reîntregire a Țării, pe linia Mărășești, Mărăști, Nămoloasa. Pământul Vrancei a dat României mari personalități, dintre care se disting: inginerul constructor Anghel Saligny, geograful Simion Mehedinți, arhitectul Ioan Mincu, scriitorul Duiliu Zamfirescu, istoricul Constantin C. Giurescu. În perioada interbelică Ținutul Vrancei a intrat în atenția cercetărilor sociologice proiectate de profesorul Dimitrie Gusti. Dintre membrii echipelor interdisciplinare care au participat, în 1927, la cercetarea din comuna Nereju a făcut parte și Constantin Brăiloiu. Chiar dacă, în acea perioadă, etnomuzicologul român nu s-a arătat entuziasmat de realitățile sonore descoperite pe teren, un deceniu mai târziu el a realizat mai multe înregistrări ale repertoriului reprezentativ vrâncean, ajutat de tânărul său colaborator Tiberiu Alexandru, aducând mai mulți rapsozi populari și lăutari din Vrancea în studioul din București al Arhivei de Folklore a Societății Compozitorilor Români. Din acea epocă (anii 1938-1939) datează unele dintre piesele pe care vi le propun în ediția din 15 mai 2018, pentru a urmări eșantioane diverse ale folclorului muzical vrâncean, reprezentând repertoriul pastoral, repertoriul liric (doina și cântecul vocal) și cântecele rituale de nuntă (cântecul miresei și cântecul de la bărbieritul ginerelui).

În a doua jumătate a emisiunii vom rămâne în același areal stilistic al repertoriului muzical arhaic din Ținutul Vrancei. "Când și-a pierdut ciobanul oile" este un poem pastoral instrumental care exprima, în timpurile vechi, valențe și taine inițiatice. Răspândit, cândva, în toată țara, cu o succesiune amplă de doine, mici narațiuni și cântece de joc, astăzi "șireagul oilor", așa cum mai este cunoscut printre interpreți acest poem, este prezentat într-o formă simplificată: o doină, prin care ciobanul își plânge oile pierdute, și o melodie de joc, care exprimă bucuria regăsirii lor. Și pentru că ne aflăm, prin intermediul muzicilor tradiționale, în Ținutul Vrancei, se cade să zăbovim și asupra "Mioriței", considerată cea mai prestigioasă marcă identitară a poporului român. "Miorița", ca orice capodoperă, a fost (și rămâne) deschisă unei multitudini de interpretări, de la cele metafizice, literare și filozofice, până la cele etnologice de ultim moment, prin care se afirmă faptul că motivul mioritic exprimă unul dintre miturile naționale fondatoare ale poporului român. Mai presus de punctele de vedere teoretice rămâne însă muzica tradițională. Vă propun, așadar, să ne bucurăm de folclorul muzical vrâncean, ascultând poemul pastoral "Când și-a pierdut ciobanul oile", în două variante interpretative diferite: la caval, cu timbrul său moale și catifelat, și la cimpoi. Vor urma două variante ale baladei "Miorița": prima este exprimată printr-un gen vocal-instrumental hibrid, baladă-doină, într-o înregistrare istorică, realizată de Constantin Brăiloiu și Tiberiu Alexandru în 1939; ea va fi succedată de o variantă contemporană a "Mioriței", exclusiv instrumentală, interpretată la caval, piesă care ia forma unui diptic doină-joc.

Vă invit, marţi 15 mai 2018, de la ora 19.00, să urmăriţi, în cadrul emisiunii "Muzici tradiţionale", continuarea ciclului "Ținuturi românești", cu o călătorie în Ținutul Vrancei.