ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Bucureștiul muzical de altădată Înapoi la: Emisiuni

Criticii și critica de pe la 1900

Publicat: Sâmbătă, 15 Noiembrie 2014 , ora 10.30

Pentru a înțelege mai bine prezentul avem cu siguranță nevoie de trecut. Poate că în zilele noastre unele dintre cronicile începutului de secol XX, apărute în București și în țară, par a fi demodate, dar fără aceste opinii... muzica noastră și mai ales artiștii noștri nu ar fi avut nicio susținere.

Octavian Lazăr Cosma îi descrie pe acești oameni înzestrați cu arta condeiului: "Personalități cu o bogată cultură, criticii au fost pasionați de meseria lor, în care au intrat, de multe ori, printr-o împrejurare, dar care, ulterior, au știut să facă din pasiune o vocație. Ei au susținut muzica românească." Și ca să pătrundem chiar în inima acelor vremuri, iată profilul moral și profesional al criticilor creionat de un anume Pan, evident un pseudonim, un extras din revista Musica "A fi critic în adevăratul înțeles al cuvântului, adică înainte de toate imparțial, cu vederi largi, luminoase, cu o cultură generală cât mai variată și, în direcția specialității, completă, e lucrul cel mai rar și mai greu de găsit".


Constantin Cordoneanu

...una dintre personalitățile marcante ale criticii muzicale, a fost preocupat și de latura pedagogică. Fiind un bun interpret, și-a dorit să predea flautul într-o instituție de învățământ. Din păcate, directorul Conservatorului de atunci, Eduard Wachmann, l-a ținut departe de această instituție. Poate din această cauză unele dintre articolele lui Cordoneanu erau pătimașe. "Unde sunt artiștii produși de Conservatoarele noastre? Ce! Oare Românul să nu fie destinat pentru arta muzicală? Să nu posede el oare calitățile necesare, adică talentul și stăruința la lucru? Să nu fie oare faptul că n-a voit să urmeze asemenea învățătură, ori că această învățătură nu i s-a dat în mod sistematic, cinstit și conștiincios?".


Tunsorile și machiajul vremii

Nu vorbim în acest episod doar despre critica muzicală, ci și despre coafurile timpului - ne ajută muzeografa Lelia Zamani - "Părul lung era o cerință a epocii, femeile purtându-l ondulat, extrem de îngrijit, uneori cu cârlionți pe frunte și breton... părul bărbaților era scurt și îngrijit, iar barba și favoriții au dispărut; doar mustața a rămas un atribut extrem de prețuit."

Așadar, la Bucureștiul muzical de altădată, sâmbătă, 15 noiembrie 2014, de la ora 10,30, vorbim despre criticii și critica de pe la 1900.

Liviu Pețu