În parcurgerea vieţii romanticului german, ne oprisem la apropiata vacanţă ce urma aniversării a 30 de ani...

Cum îi plăcea cel mai mult, se afla la Hamburg şi călătorea în împrejurimile care-l chemau ca un magnet – ba la Altona, ba la Blankenese, localităţi pitoreşti, dominate de viaţa specifică apropierii de estuarul Elbei... Nu apucase să decidă unde va pleca peste vară, că primeşte de la Viena o telegramă prin care i se comunică alegerea de către comitetul de conducere al Academiei corale – Singakademie pentru funcţia de director muzical.

Predecesorul, dl. Stegmayer murise subit, iar după deliberări, membrii comitetului se deciseseră asupra lui Brahms. Cum la Hamburg, nu părea să fie dorit într-un post asemănător, pe care şi l-a dorit cu ardoare, decizia nu rapidă, va fi totuşi fermă. Va pleca în august. Hotărârea de a abandona libertatea pentru prima dată este ceva grav – răspundea în scris Academiei – dar tot ce vine de la Viena este de două ori seducător pentru un muzician... îşi motiva totuşi reacţia finală...

Va accepta Brahms încă 3 ani de angajament ferm la Viena?!?