ACUM:
10.00
Arpeggio
3 ore cu și despre Interpretul zilei, Opera si vedetele ei, CD Review.
Urmează: 12.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 12.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Înapoi la: Emisiuni

Portret de compozitor - Johannes Brahms cu Veronica Zbarcea

Johannes Brahms XXXV
Vineri, 28 Mai 2010 , ora 9.30
... Notabilă pentru noi pare distincția pe care Împăratul Franz Josef i-o va conferi – ordinul Leopold, ca și invitația la Hamburg pentru decernarea distincției de cetățean de onoare al orașului.

Johannes Brahms XXXIV
Joi, 27 Mai 2010 , ora 9.30
...Dacă Simfonia a III-a fusese fructul anului 1883, foarte curând se va întâmpla la fel cu ultimul opus în gen.


"Exit in case of Brahms." - „Ieșire în caz de...Brahms” sunt cuvintele pe care le-ar fi propus a fi inscripționate pe ușile sălii de concerte simfonice ale Orchestrei din Boston Philip Hale, la începutul veacului XX reputat critic muzical american cu studii în Europa occidentală...

„I-am trimis odată un cântec cerându-i să marcheze cu o cruce acolo unde credea că apărea o greșeală. Brahms mi l-a returnat neatins, spunând că n-ar vrea să facă un cimitir din lucrare...” - s-ar fi confesat în alt context Hugo Wolf...

dar și:

„Brahms toarnă un vin nou de Romantism în vechile butelci ale Clasicismului” după părerea lui James Gibbons Huneker – unul dintre cei mai reputați recenzori americani ai integralei operelor pentru pian ale germanului, și el educat în Europa...

sau:

„Un peisaj mistuit în ceață și nori, în care văd ruinele vechilor catedrale, ca temple grecești – acesta este Brahms” - iată o frază atribuită lui Edvard Grieg...

Cam așa era văzut Brahms...

De la cele 6 piese din ciclul „Souvenir de la Russie” - prima care a supraviețuit, ca ordine cronologică dintre creațiile de tinerețe, – la opus 122, unde sunt notate ultimele lucrări, 11 preludii de coral pentru orgă, vom încerca să stabilim în următoarele săptămâni, de luni până vineri dimineața (și în reluare după-amiaza) cum a ajuns băiețelul blond cu ochi albaștri și chip angelic, din localurile marinărești ale portului liber Hamburg unde întreținea atmosfera de la pian, să devină unul dintre cei mai importanți creatori ai tuturor timpurilor, să stârnească furtuni în conștiința muzicală germană – împărțită la sfârșitul secolului al XIX-lea între „brahmsieni” și „wagnerieni”, să fascineze Viena înaintașilor Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert...

Între conservatorismul unora (iubitori ai muzicii „pure”, „abstracte”) și setea de nou a celorlalți (adepți ai „noii școli germane”, cu programatismul poemelor simfonice în plină afirmare, dar și cu revoluția din operă) s-au purtat veritabile războaie conceptuale, s-au sacrificat relații și prietenii, poate chiar momente de viață...

De partea sa, Brahms (care a refuzat un doctorat onorific oferit de Universitatea din Cambridge pe când avea 44 de ani) avusese de înfruntat o copilărie stranie. A început să compună foarte devreme, dar a distrus cam tot ceea ce nu credea a fi demn de a rămâne în posteritate – și se pare că este vorba despre un imens material muzical pierdut! Ceea ce însă nu l-a împiedicat, spre sfârșitul vieții să-și promoveze cu originalitate opera ...

(Se spune că la concertele în care i se cântau lucrările, chiar și destinate unor ansambluri uriașe, cum ar fi Recviemul, Brahms aducea aranjamente pentru 2 piane sau pentru pian la 4 mâini, spre vânzare celor care doreau să le ducă acasă, pentru a și le cânta, sau ca să le dăruiască acelor melomani aflați în imposibilitatea de a participa la concert... Iată-l întreprinzător, propriul său agent de PR .... încă înainte de apariția modernelor metode de publicitate!)

A iubit-o toată viața, (pare stabilit) platonic, pe Clara Schumann, dar nu a putut să-i ia locul celui care doar puțin înainte să părăsească această lume, îl anunțase cititorilor revistei sale drept viitorul în muzica germană – Robert Schumann, soțul amintitei muze... I-a fost prieten, fiu, frate, sprijin la greu până în ultima clipă a vieții ei și s-a pierdut și el puțin după aceea... S-a spus că era misogin, pentru că nu s-a hotărât să se căsătorească niciodată... "Îmi spui că ar trebui să am respect” – îi răspunsese cândva unui prieten – „același omagiu exaltat pentru femei pe care îl ai tu. Te aștepți la aceasta din partea unui om blestemat cu o copilărie ca a mea."

Era misogin?!? Sau poate...
Dar mai bine să depănăm firul existenței acestui geniu ce s-a lăsat cu greu descoperit în prima parte a vieții, dar și mai greu de suportat după aceea... Vom afla de ce, cum, când... începând din 12 aprilie 2010.

Iar apoi, prin intermediul răspunsului dv la aceste propuneri (pe care le aștept la adresa veronica.zbarcea@radioromania.ro) voi afla și răspunsul la întrebarea: Așa... vă place Brahms?
Veronica Zbarcea