Început în anul 1910, ultimul trio cu pian – op. 97 în Si bemol major a fost dedicat arhiducelui Rudolph. De aici, şi supranumele Arhiducele. Procesul de elaborare a durat mult, în anumite perioade Ludwig nu s-a mai ocupat de el, finalizarea având loc în primăvara anului următor. La prima audiţie într-un concert de caritate, alături de Beethoven care susţinea partea pianului, s-au aflat violonistul Ignaz Schuppanzigh şi Joseph Linke la violoncel, într-o sală de muzică a unui hotel. Audienţa numeroasă a lăsat multe mărturii posterităţii despre acest moment.

Compozitorul şi pianistul Ignaz Moscheles se mira în jurnalul său: În cazul câtor compoziţii din întreaga lume se poate vorbi despre lipsa noului ! Dar niciodată în cele ale lui Beethoven, cel puţin nu în aceasta, care din nou este plină de originalitate. Interpretarea lui, dincolo de elementul intelectual, m-a satisfăcut mai puţin, suferind în ce priveşte claritatea şi precizia; dar am observat multe trăsături ale marelui stil pianistic pe care îl recunosc de mult în compoziţiile sale...