Compusă de Wolfgang Amadeus Mozart în ultimul său an de viaţă, - după el, urmând copleşitorul Recviem, singspielul Flautul fermecat a fost, în cele două secole trecute de la premiera sa, mereu considerat “inima operei germane” - după exprimarea muzicologului Julius Cornet: rareori, un edificiu sonor - ridicat dintr-o asemenea abundenţă de elemente disparate, stiluri şi semnificaţii diverse, reuşind să se prezinte totuşi, atât de armonios... La ce mă refer? La stilul operei seria (ariile Reginei Nopţii) care coexistă aici cu cel al operei buffa (Papageno şi Papagena) la cantilenele lirice ale lui Tamino şi Pamina care coexistă cu virtuozitatea, la geniul mozartian – atât de bine corelat cu psihanaliza basmului, elogiind statornicia iubirii, Binele, Lumina...

Timp de două secole, solemnele semnale de trompetă din uvertura operei “Flautul fermecat” au deschis larg porţile operei mozartiene peste tot în lume şi iată, le vor deschide din nou în această sâmbătă, la MET, cu o producţie semnată de talentata regizoare Julie Taymor (autoarea marelui succes de pe Broadway cu “The Lion King” şi a filmului “Titus”) a cărei premieră a avut loc în 2004.

“Flautul fermecat” - atrăgând prin stilistica sa eterogenă – nu numai atenţia unei regizoare de formaţie multiculturală dar şi o distribuţie cu preferinţe repertoriale dintre cele mai variate, ca de pildă: Wagner – pentru basul german Hans Peter Konig (Sarastro), Britten – pentru bas-baritonul american Nathan Gunn (Papageno), Verdi – pentru soprana rusă Albina Shagimuratova (Regina Nopţii) sau muzica preclasică – pentru soprana germană Julia Kleiter (Pamina); opera “Flautul fermecat” - pentru toţi aceştia şi în plus, pentru tenorul american Matthew Polenzani – (pe care personal îl consider unul dintre cei mai buni tenori mozartieni!) - “catedra” de la care se poate ţine mereu o prelegere despre muzică sau arta de a cânta.

Aşa că ... doriţi să ascultaţi operă – de esenţă pură? Nu rataţi “Flautul fermecat” din această sâmbătă, live, de la MET!