Polci, cuplete, valsuri, un csardas, replici şi poante pline de umor.

Eisenstein, "doctorul Liliac" (Falke), câţiva "şoricei", Rosalinde, Adele, Alfred şi Frank...

O farsă, confuzii şi ameninţări; flirturi, minciunele şi deghizări, toate într-o singură seară - o seară de operetă! - şi în acelaşi spectacol, Liliacul.

Liliacul de Johann Strauss (fiul) - un spectacol menit să ne "răcorească" orele serii cu subiectul piesei lui Henri Meilhac şi Ludovic Halévy intitulată Revelion;
Liliacul - pe care Staatsoper din Viena l-a reluat sub semnătura venerabilului regizor Otto Schenk, pe 23 decembrie anul trecut;

Liliacul - ca o straşnică porţie de muzică, strălucind astă-iarnă în plină stagiune vieneză şi, între două transmisiuni directe, sâmbăta aceasta, la Seara de operă...

Credeţi că se poate trece cu vederea? Părerea mea: în niciun caz!