O altă „Carmen” - după cele de la Teatro alla Scala (din 7 decembrie 2009 – cu Anita Rachvelishvili, Jonas Kaufmann şi Erwin Schrott, dirijată de Daniel Barenboim) şi de la MET (din ianuarie 2010 - cu Elina Garanca, Roberto Alagna şi Mariusz Kwiecien, dirijată de Yannick Nézet Séguin)?

Mărturisesc că, am ezitat.

Memoria mea reţinuse din transmisiunea directă de la Scala, doar acel macho air şi observaţia că ar fi trebuit să-şi mai lucreze franceza pentru Erwin Schrott (care se afla în distribuţie), iar din cealaltă transmisiune directă, de la MET, imaginea de ne-surclasat în prezent a Elinei Garanca; şi deci, cu un asemenea ... „depozit la purtător” mi-era greu, extrem de greu să doresc audiţia spectacolului din 1 octombrie 2010 propus de Stagiunea UER, de la Teatrul Liceu din Barcelona.

Căci Carmen, nu era Garanca!

Don Jose însă, era acelaşi, Roberto Alagna - pe care-l auzisem şi văzusem în înregistrarea de la MET, „Covent Garden” din Londra, Festivalul Chorégies D'Orange: convingător, memorabil, dar totuşi, consideram că-mi fusese suficient!

Escamillo? Din nou „Mr. Netrebko”, iar la pupitrul dirijoral – nu era nici Barenboim, nici Nézet Séguin ci ... necunoscutul, Marc Piollet.
De ce să vreau – şi mai ales de ce să vreţi dvs.! - să ascultaţi un alt spectacol de „CARMEN”?

Şi de ce tocmai pe cel de la Gran Teatre del Liceu?

Iată până la urmă, răspunsurile pe care mi le-am dat eu:

- pentru că, pentru mine, era primul spectacol de „Carmen” - made in Spain;

- pentru că interpreta rolului titular era o mezzosoprană franceză (deci fără probleme de asimilare a textului) şi, de origine spaniolă în plus: Béatrice Uria-Monzon – cu înfăţişare tipic iberică şi, mă gândeam, un temperament posibil mai convingător decât al lui Garanca;

- pentru că, oricând poţi descoperi într-o interpretare - abordare nouă sau reluare de rol – aspecte muzicale încă neasimilate, reflecţii şi tălmăciri artistice, încă neatinse...

Şi astfel, am căutat un moment liniştit al unei zile şi am ascultat spectacolul de la Gran Teatre del Liceu, ţinându-mă departe de pornirea de a compara sau de a echivala cele auzite cu ceea ce auzisem la MET sau Scala şi, urmărind numai „cântecul” interpreţilor, în directă relaţie cu întâmplările din opera lui Bizet.

La finalul audiţiei?

Această invitaţie: invitaţia de a reasculta şi dvs. o altă „Carmen”: iar argumentele ei, în emisiunea din această sâmbătă, 18 iunie.