În această sâmbătă, vă invit într-un univers, unde totul gravitează sub liniile de forţă ale unei opere, în care cuvintele lui Puşkin şi-au dat întâlnire cu muzica lui Ceaikovski, iar spiritul romantic a revitalizat un Sankt Petersburg de final de secol al XVIII-lea, plin de moravuri şi drame personale zguduitoare: vorbesc, fireşte, despre opera Dama de pică, reluată în această stagiune la Metropolitan Opera House din New York, în concepţia regizorului Elijah Moshinsky şi sub bagheta foarte talentatului dirijor leton Andris Nelsons, pe care avem ocazia s-o preluăm în direct de la MET.

Compusă de Ceaikovski în 1890, pentru Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, Dama de pică este în fapt o dramă muzicală extrem de puternică şi realistă, care face din ofiţerul german Gherman, un erou subjugat într-atât de pasiunea sa pentru jocul de cărţi, încât se foloseşte de tânăra Liza pentru a ajunge în preajma unei bătrâne contese, despre care, se spunea, că ar fi câştigat o avere la joc, graţie unei combinaţii secrete; este o dramă susţinută de o desfăşurare muzicală cuceritoare prin puterea ei de sugestie ce reconstituie până în cel mai mic amănunt arhitectonic, un spaţiu şi un timp pe care doar creaţia de operă rusă ni le poate adânci în memorie, titrând scurt: Ceaikovski - Puşkin.

Aşa că, reîntorcându-mă de la New York - după o extraordinară experienţă trăită în studiourile Radio Metropolitan Opera - abia aştept să vă reîntâlnesc: sâmbătă, 26 martie 2011 - pentru o Dama de pică reunindu-i pe tenorul rus Vladimir Galouzine - în rolul Gherman şi soprana finlandeză Karita Mattila - Lisa, pe mezzosoprana Dolora Zajick - în rolul Contesei şi baritonii Aleksei Markov - Tomski şi Peter Mattei - Yeletsky, o Dama de pică purtând însă tot marca MET.