Lista personalităţilor muzicale cehe renascentiste este completată şi de savantul Jan Kampanus Vodnansky, umanist, compozitor, poet, pedagog şi dramaturg născut în sudul Boemiei la finalul anului 1572. Un nume nelipsit din paginile istoriei literaturii cehe, Vodnansky a absolvit la 24 de ani Universitatea din Praga, loc unde a devenit şi profesor 7 ani mai târziu, predând greaca şi latina. În 1622 a devenit catolic, renunţând la credinţa protestantă devenită o opţiune deosebit de periculoasă în noul context religios. Apreciat de contemporani pentru perfecţiunea ritmică a lucrărilor sale, Vodnansky a abordat în acestea în special limba latină, ocazional folosind şi versuri în limba cehă, greacă sau chiar germană.

Amintisem data trecută despre amploarea curţii imperiale de la Praga a lui Rudolf al II-lea dar şi despre ansamblul său muzical fără precedent pe teritoriul european, formaţie ce activa atât în uriaşa Catedrală Vitus, cât şi la Castelul din Praga Nu este de mirare că era rudolfiană, înconjurată de o asemenea atmosferă culturală, a rămas emblematică pentru cultura cehă. Influenţa curţii imperiale de la Praga a molipsit curând şi o serie de importante figuri aristocratice din Moravia, care şi-au construit propriile ansambluri sonore menite să oglindească la scara mai mică faimoasa orchestră a lui Rudolf al II-lea. S-a format astfel o adevărată tradiţie, cea a orchestrelor de curte, tradiţie păstrată şi în momentul în care, sub domnia lui Matthias, ansamblul imperial a fost mutat de la Praga la Viena, revenind pe teren ceh doar pentru marile serbări ale curţii. Astfel, prioritare în cea de-a doua jumătate a secolului al 17-lea au devenit chiar aceste ansamblurile nobiliare, un accent important dobândind totodată şi muzica seculară, chiar şi în cadrul mănăstirilor, aşa cum atestă numeroase documente păstrate din acea vreme. A fost şi perioada în care nobilii cehi au început să devină interesaţi de operă, primul contact al publicului cu teatrul liric fiind în 1627, la încoronarea lui Ferdinand al II-lea. Deşi ulterior numeroase ansambluri italiene au vizitat teritoriul ceh, niciuna nu a reuşit să se stabilească definitiv aici. Situaţia s-a schimbat abia în secolul al XVIII-lea dar despre acest lucru vom vorbi puţin mai târziu. Revenind la contextul muzical ceh al începutului de veac al 17-lea, întâlnim figura lui Adam Michna z Otradovic, unul dintre cei mai importanţi autori ai vremii. Aristocrat, poet, compozitor, scriitor, organist şi dirijor de cor, Adam Michna z Otradovic a purtat titlul de cavaler şi a dus o viaţa liniştită şi îndestulată la Indřichův Hradez. Deşi prolific pe teren componistic, nu toate lucrările sale s-au păstrat până în prezent. Muzica vocală şi cea vocal-instrumentală are la bază propriile sale versuri iar profilul scriiturii lui a condus către supoziţia că Adam Michna z Otradovic este foarte posibil să fi cunoscut tehnicile compoziţionale italiene ale barocului timpuriu

Un alt nume important al perioadei muzicale baroce de pe teritoriul ceh a fost Václav Karel Holan Rovenský, compozitor şi organist născut în 1644, a cărui creaţie imnică îşi aduce un aport deosebit de important în istoria culturii boemiene. Mare parte din creaţia sa figurează în colecţia "Capella Regia Musicalis", realizată de el însuşi, care cuprinde 722 de lucrări, deşi nu toate îi poartă semnătura. Volumul cuprinde şi piese din secolul al XV-lea, chiar şi imnuri husite şi se constituie totodată într-o adevărată enciclopedie a cântului sacru ceh de până în acea perioadă. Spre deosebire de imnurile sacre ale vremii, în colecţia sa multe dintre piese includ bas continuu sau instrumente obligato, ca viori, viole şi trompete.

Menţionasem puţin mai devreme tradiţia orchestrelor de la curţilor importantelor figuri nobiliare cehe de la începutul perioadei baroce. Dintre acestea s-a detaşat ansamblul Capelei episcopului Karl Liechtenstein-Kastelcorn din Olomouc, reşedinţă unde a activat şi Johannes Gallus, amintit la finalul ediţiei trecute dar şi Heinrich Ignaz von Biber, înainte de a pleca la Salzburg. O altă figură componistică legată de reşedinţa episcopului Karl Liechtenstein-Kastelcorn a fost Pavel Josef Vejvanovský, autor născut în jurul anului 1633 în regiunea Moraviei, un teritoriu devastat în timpul celor 30 de ani de război între protestanţi şi catolici. A fost meritul influentului episcop Karl Leichtenstein-Kastelcorn de a reconstrui mare parte din regiune şi de a clădi un palat somptuos în stil renascentist italian, cu grădini frumoase, elaborate şi o orchestră ataşată, formată din muzicieni de pe tot cuprinsul Europei. Aici a ajuns în 1650 Pavel Jozef Vejvanovský, după absolvirea studiilor la Universitatea iezuită din Opava pentru a conduce, la cererea episcopului, care-l aprecia foarte mult, ansamblul din Olomouc. În afară de asta, Vejvanovský se ocupa şi de biblioteca muzicală a episcopului, fiind de altfel principalul copist al colecţiilor sale, judecând după faptul că semnătura sa apare peste sute de manuscrise. Din punct de vedere componistic, Vejvanovský, a abordat o mare varietate de genuri, de la cele ample, până la sonate şi suite de mici dimensiuni iar lucrările sale se pare că au circulat pe tot cuprinsul Europei.

Pavel Josef Vejvanovský, contemporan cu Heinrich Ignaz von Biber era, se pare, şi un trompetist extraordinar, numeroase dintre lucrările sale demonstrându-i cu prisosinţă virtuozitatea. Era, conform scrierilor, capabil să cânte chiar anumite pasaje cromatice la trompetă, fapt deloc facil pe o trompetă naturală diatonică. Personalitate de o anvergură muzicală extraordinară, Pavel Josef Vejvanovský a reuşit, nu în ultimul rând, să conducă ansamblul episcopului Karl Liechtenstein-Kastelcorn către un nivel valoric de înaltă ţinută, asigurându-i un renume binemeritat printre orchestrele europene similare.

Ne oprim pentru moment din incursiunea istorică prin muzica din teritoriile cehe, pentru a arunca o privire şi către cele slovace, de unde, din păcate, nu ne-au ajuns înregistrări disponibile ale lucrărilor compuse până în veacul al 17-lea. Primele menţiuni despre muzică pe teritoriul Slovaciei de astăzi au apărut prin secolul al 8-lea, odată cu creştinarea slavilor din Europa centrală. După încorporarea regiunilor slovace în cadrul Ungariei, în 1018, cântul gregorian a devenit o practică uzuală iar exemplele vernaculare nu au întârziat să apară. De altfel, şi imnurile sacre erau cântate în slavonă, nu în latină. Mai târziu, începând cu secolul al 15-lea, în oraşele mari ca Bratislava, Kremnica şi Levoca au apărut şi structurile polifonice iar muzica sacră şi-a păstrat în continuare dominaţia. Cei mai importanţi autori în acest context polifonic au fost Johannes Ján Simbracký, a cărui muzică a fost influenţată de principiile luterane germane, Samuel Marckfelner şi Samuel Friedrich Capricornus, unui dintre cei mai talentaţi şi versatili compozitori ai perioadei baroce, un adevărat spirit renascentist, specializat în teologie, filozofie, latină şi bineînţeles, muzică. După studiile la Viena a îndeplinit funcţia de director de muzică la Bratislava, pentru ca în final să fie numit mestru de capelă la Curtea Wurttemberg din Stuttgart, unde a rămas până la finalul vieţii.

La fel ca Heinrich Schutz, Samuel Capricornus a combinat cu succes în creaţia sa stilul concertant italian cu motetul german. Scriitura sa este colorată, cu pasaje virtuoze destinate violei da gamba iar popularitatea de care se bucura era deloc neglijabilă. Însuşi Schutz nota la primirea unei copii din colecţia "Opus Musicum" al lui Capricornus: "Lucrările dumneavoastră remarcabile mi-au fost aduse şi m-au umplut de încântare. Să nu încetaţi să serviţi în această manieră pe Domnul şi Biserica sa." Autorul slovac l-a ascultat şi până la finalul scurtei sale vieţi - a murit la doar 37 de ani - şi-a exploatat cu inteligenţă talentul ieşit din comun. Muzica lui cucereşte prin contraste, varietate, exuberanţă şi echilibru, pentru că nici un element strident nu strică armonia întregului.