Fără îndoială, un artist de forţa dirijorului rus Valeri Gergiev înseamnă o suită de calităţi la superlativ, fiecare luată în parte. Puterea sa de muncă este deja binecunoscută, însă poate că se ştiu mai puţine despre memoria lui fotografică, ce-i permite să-şi reamintească exact şi cu uşurinţă partituri studiate cu ani în urmă. Ba mai mult, se spune că artistul are un talent şi mai rar: acela de a fi capabil să-şi imagineze tipul de emoţie muzicală pe care îl poate transmite o lucrare din simpla citire a partiturii acesteia.

Voi cita ceea ce Esa-Pekka Salonen spunea despre Valeri Gergiev, pe care îl admiră fără a pretinde că-l înţelege: "Cei mai mulţi dirijori ascultă întâi o orchestră, dându-şi seama de sonoritatea care o defineşte, adaptându-şi apoi viziunea în funcţie de aceasta. Dimpotrivă, Gergiev are o concepţie deja formată în momentul în care întâlneşte un nou ansamblu simfonic, şi lucrează pentru a ajunge la rezultatul pe care el îl are deja format ca reprezentare. În repetiţii, insistă pe micro-structuri muzicale, pe anumite fraze sau pasaje, lăsând pentru momentul concertului propriu-zis construcţia la nivel macro-structural a întregii lucrări. Ei bine, aceasta face ca membrii orchestrei să fie în priză maximă şi să dea totul în timpul concertului."

Continuăm să-l cunoaştem pe acest star al artei muzicale contemporane în a doua şi a treia parte a interviului pe care l-am realizat pentru Poveştile de succes ale muzicii; în 30 octombrie şi 6 noiembrie, ora 10.30 şi, în reluare, de la ora 22.00.