Începem azi cu pianistul Daniel Garcia, una dintre cele mai vibrante voci ale actualei generații din jazz-ul spaniol. Cel puțin așa s-a afirmat încă de la debutul din 2016, când și-a definit stilul profund influențat de muzica din țara natală, în combinație expresivă cu vocabularul modern și flexibil al trio-ului de pian. "Via de la Plata" este albumul care continuă această cale, cu un plus firesc de rafinament și maturitate. Drumul care pe vremea Imperiului Roman unea nordul cu sudul Peninsulei Iberice a ajuns sursa de inspirație a acestui fabulos pianist născut în Salamanca și crescut în spiritul unui limbaj muzical care unește lumea prin toate cele patru puncte cardinale. Clar și atent, în profundă intimitate, Garcia ne oferă înțelesul deplin al modernității muzicale, cuprinzătoare, care asociază în armonie mai multe culturi, în măsura în care Via de la Plata, drumul argintului, este simbolul grăitor al tuturor celor ce s-au unit formând Spania. Știința lui de a transpune muzical aceste simbioze este omniprezentă pe album, prin pianul emoțional și virtuoz și prin contribuția celorlalți muzicieni, basistul Reinier "El Negron", bateristul Michael Olivera și invitații Ibrahim Maalouf, Anat Cohen și Gerardo Nunez. "Via de la Plata" ne arată lumea unică a lui Daniel Garcia în care foclorul spaniol, jazz-ul, muzica clasică și flamenco sunt asociate cu detaliu și talent componistic făcându-ne călătoria bogată în varietate muzicală, spirit și inventivitate.

Rămânem la muzica fără granițe a unor tineri artiști fascinanți care au asimilat organic culturile prin care au trecut și sursele diverse de inspirație, continuând să extindă limbajul jazz-ului clasic către viitor. Prolificul pianist și compozitor Omer Klein a semnat cel puțin 100 de compoziții, dar parcă niciodată nu a fost mai intim, nu s-a adresat mai personal ca pe albumul "Personal Belongings", lansat în 2021. Klein ne oferă o impresie informată a lumii contemporane din poziția de membru al unui cerc închis de mari pianiști pe un disc care-l definește complet, ca om, artist, tată și profesor. Scrise în perioada în care majoritatea muzicienilor au fost nevoiți să-și schimbe radical programul, piesele observă lumea prin sentimente proprii, sub forma unei picturi miniaturale, executate cu un uimitor simț al spațiilor. Virtuozitatea expusă prin aranjamente elaborate descriu un permanent balans între singurătate și nevoia de regăsire, reglat de strictul necesar unei comunicări directe. Sunt șase piese care arată o legătură între artist și instrument mai strânsă ca niciodată și patru compoziții pentru trio, unde lui Omer Klein i se alătură mai vechii parteneri, basistul Haggai Cohen-Milo și bateristul Amir Bresler. Tensiunea rezultată creează contraste emoționante între momentele contemplative și energia de grup, iar întregul este dominat de rolul pe care-l poartă libertatea și legăturile dintre oameni, țări și obiceiuri, între Brahms, Brazilia, jazz și Orientul Mijlociu. Teme tratate serios, cu emoții reale și în același timp reconfortant, în cel mai nobil sens al cuvântului.