Jazzy hour Înapoi la: Emisiuni

Jazzy hour

Publicat: Joi, 17 Martie 2011 , ora 19.00

Astăzi, la Jazzy Hour, începem cu un eveniment inedit imortalizat pe CD, chiar în 2011, care marchează colaborarea în premieră a doi artiști extraordinari, atât de diferiți prin amprentă, dar atât de unitari când vine vorba de pasiune. Unirea dintre chitaristul Bill Frisell și cantautorul brazilian Vinicius Cantuaria este condensată pe albumul "Lagrimas Mexicanas". Muzica celor doi au rădăcini distincte, însă este foarte interesantă complementaritatea dintre stilurile lor. Poate înainte de acest album nu i-aș fi văzut împreună pe scenă, decât într-un jam session. Prin combinația de emoții, ritmuri și armonii, aducând împreună sunete clasice și experimentale, gravitând în jurul finețurilor de proveniență latino americană, Bill Frisell și Vinicius Cantuaria au găsit foarte ușor un spațiu comun în care să coexiste în armonie. "Lagrimas Mexicanas" reprezintă colecția de piese pe care Cantuaria le-a scris, inspirat de viața hispanicilor din New York, folosind teme tradiționale și influențe diverse, colorate de chitara lui Frisell, care, la rândul său, aduce nuanțe de country, jazz și blues. Albumul este bine impregnat cu linii unduitoare de chitară, sunete sintetice ambientale și efecte de fuziune, care diversifică stările și coloristica fiecărei piese în parte. E multă muzică pe acest album, descoperim multe trimiteri la rădăcini, dar și idei muzicale inedite, care ne scot din amorțeala previzibilului. Meditativ și citadin în același timp, Lagrimas Mexicanas poate deveni în scurt timp un album clasic. Continuăm cu un tur al Mediteranei, așa cum o indică și titlul albumului lansat în 2010 de incredibilul contrabasist Renaud Garcia Fons. O culegere de mici bijuterii șlefuite după specificul mediteranean, o intenție pe care muzicianul francez o atribuie rădăcinilor sale spaniole și italiene și a dorinței de a se lăsa purtat de firul care leagă aceste locuri prin muzică. Melodia apare în centru, iar acompaniamentul împrumută elemente și instrumente din fiecare loc în parte. Nu e un album de jazz, dar nici unul turistic sau etno muzical. Este gustul melodiei dus la cel mai înalt grad de rafinament, de un grup de muzicieni senzaționali, conduși de acest fenomen care se exprimă cu tehnici și stări nemaiauzite. Compoziții luminoase, care te ajută să distingi albastrul și aerul Mediteranei.

Berti Barbera