Astăzi am plăcerea de a vă prezenta fragmente de pe două dintre cele mai bune apariţii ale anului 2011, semnate de nume importante ale muzicii de azi. Pe Hiromi am cunoscut-o la Gărâna, unde a cântat exact în formula cu care a înregistrat noul ei album, intitulat Voice. Hiromi Uehara s-a remarcat deja ca un fenomen muzical, astfel nu se explică prezenţa pianistei japoneze, alături de greii jazz-ului mondial. După câteva albume reuşite, până şi cei mai titraţi şi intransigenţi muzicieni îi remarcă valoarea şi o văd printre numele mari din viitor. Iat-o, încercând din nou drumuri noi, cu oameni noi, de această dată în magica formulă de trio, alături de basistul Anthony Jackson, care are mai mulţi ani de experienţă muzicală decât are Hiromi în acte şi de bateristul Simon Philips, unul dintre cei mai înregistraţi instrumentişti ai tuturor timpurilor. Voice păstrează calităţile albumelor anterioare şi adaugă un plus de prestanţă.

Melodicitatea pronunţată, orientarea către groove şi energia implicată în pian sunt completate de contrapunctele intuitive ale secţiei ritmice şi de deschiderea stilistică. Compozitoarea Hiromi Uehara abia îşi deschide aripile, iar pianista arată pe acest album o atracţie pronunţată, o întoarcere la sunetul pianului clasic, cu pasiunea artistului care, pe fiecare album, dă impresia că abia a început să spună ce are de spus. Apoi ne vom ocupa de un eveniment generat de chitaristul Pat Metheny, o amprentă clară, cu prestanţă şi imposibil de şters din istoria jazz-ului contemporan. Alături de albumele în care Metheny apare alături de muzicienii pe care i-a considerat cei mai potriviţi în exprimarea ideilor lui muzicale, există câteva momente care pot fi încadrate la categoria solo, chiar dacă nu e vorba doar de un om şi o chitară. One quiet Night ne prezintă un artist, un acordaj, fără suprapuneri, în timp ce Orchestrion ne reprezintă un om mânuind o instalaţie halucinantă.

Anul 2011 ni-l aduce pe Pat Metheny la Bucureşti, în formula de trio, iar în acelaşi an consemnăm apariţia albumului What's it all about, unde artistul se află din nou singur în studio, înconjurat de mai multe modele de chitară, printre care impresionanta construcţie cu 42 de corzi şi chitară bariton. Repertoriul este selectat exclusiv din compoziţiile care de-a lungul anilor l-au atras şi inspirat pe artist, aşa-zisele hit-uri care au influenţat întreaga generaţie a anilor '60. Suprafaţa calmă a muzicii şi claritatea incredibilă a interpretării, a sound-ului de chitară, ascunde în interior o lucrare cu greutate, o abordare unică a muzicii comerciale, căreia îi păstrează accesibilitatea şi îi revelează subtraturile. Capacitatea lui Pat Metheny de a gândi "outside the box" pare, pe cât de naturală, pe atât de greu de epuizat. What's it all about este pătruns de energia care-l face pe Metheny un foarte mare artist.