Scurtul portret de astăzi este al violonistei și al compozitoarei Sonia Vulturar, o artistă născută în 12 septembrie 1990, originară din Oradea, dar care locuiește la Cluj-Napoca.

Sonia, tu ai crescut înconjurată de muzică. Tatăl tău a fost violist în orchestra Filarmonicii din Oradea,înțeleg că și fratele tău este muzician. Care este cea mai dragă amintire muzicală a ta din copilărie?

Cea mai dragă amintire este de când ne adunam toți în camera mare și luam fiecare ce instrument apucam și începeam un fel de jam session, ba improvizam, ba cântam piese clasice sau rock sau folk sau ce se nimerea, fiecare știam să cântăm la mai multe instrumente, dar de obicei eu cântam fie la vioară, fie la pian, tata fie la vioară, fie la violă, fie la tobe, fratele meu de obicei era la chitară bas, dar mai lua și el vioara, fiindcă a făcut vioară o perioadă. Acum e arhitect, nu mai este muzician, dar în continuare ascultă muzică 24 de ore din 24. Împreună ne distram, cine știe, două ore, plus minus, mai chemam câteodată și vecinii.

Asta vroiam să întreb, aveați și public?

Uneori da. Uneori chiar ziceau că vor să vină să ne asculte și veneau și se bucurau împreună cu noi și ne mai rugau: "nu știți să mai cântați și asta?" De obicei era vorba despre melodii populare.

Asta se întâmpla la Oradea?

Da. Am stat la Oradea până la începutul facultății, când m-am mutat la Cluj.

De ce ai ales Clujul și nu Bucureștiul, de exemplu, pentru studiile tale universitare?

Fiindcă era mai aproape de casă și cunoșteam deja câteva persoane din peisajul muzical. Tata ne-a povestit de profesoara Dorina Mangra și m-am dus și am studiat un pic și cu ea înainte și mi-a plăcut așa că am decis să vin la Cluj.

Unde ai făcut atât vioară, cât și compoziție la Academia de Muzică Gheorghe Dima. Ai urmat în paralel aceste două specializări din anul 2009. Dacă te-aș întreba acum care consideri că este prima ta compoziție, te-ai duce cu gândul chiar la prima pe care ai scris-o vreodată sau la ceva ce-ai scris mai târziu şi de care ești mulțumită? Dacă ar trebui să pui opus 1 pe una dintre partiturile tale, pe care ai alege-o?

Cred că încă nu aș putea să pun un opus 1 pe o lucrare.

Așa de exigentă ești?

Nu știu dacă aș putea să pun un număr de opus lângă. Mi se pare că mă dezvolt și îmi dezvolt limbajul, dar o lucrare de care sunt foarte legată este Nocturnalii, pe care am scris-o pentru Academia Sighișoara, am scris și In memoriam pentru o foarte dragă prietenă de familie, care atunci plecase dintre noi și a fost o lucrare scrisă cu multă implicare emoțională și de aceea de ea mă simt foarte, foarte legată.

La Conservator ai fost studentă la clasa profesorilor Peter Szeghö și Adrian Pop. Ce alți compozitori, indiferent dacă mai sunt în viață sau nu, au mai avut impact mare asupra ta?

De când eram mică, primul impact și prima idee de a merge spre compoziție a fost când am ascultat Stravinski, Ritul primăverii și atunci am rămas șocată: ce fel de muzică este aceasta? de unde a venit? ce se întâmplă? unde este universul acesta? și dintr-o dată m-au trecut fiorii de sus până jos și atunci mi s-a înfiripat gândul că wow, ce multe muzici există și vreau și eu să fac ceva, să m-apuc și eu să inventez ceva muzical. Dar pe lângă Stravinski sunt mulți și acum printre cei contemporani, dacă stau să mă gândesc la colegii mei tineri, îmi plac foarte mult, de exemplu, Sebastian Androne, Alexandru Murariu și Aurelian Băcan, ei sunt trio-ul de tineri care-mi place foarte, foarte mult și dintre cei mai vechi un pic în meserie, dintre români, cred că îmi plac foarte mult Dan Dediu și Doina Rotaru, după aceea, Sigismund Toduță, Enescu, după aceea, dacă merg în repertoriul internațional Bartok, probabil, foarte, foarte mult Prokofiev și tot așa, mai pot să continuu.

Sonia, cum decurge pentru tine procesul componistic? Ai o rutină anume, un moment al zilei în care scrii, un loc anume?

În primul rând îmi place să fiu singură. Nu-mi place să scriu dacă cineva este prin jur sau se întâmplă ceva în jurul meu, mi se pare că mă inhib. Trebuie să fiu în primul rând singură și de obicei seara începe cursul creației. Nu pot să zic că am neapărat o rutină, dar în general pornesc foarte pragmatic, de la un subiect, o stare sau un sentiment și de acolo mă gândesc ok, pentru ce s-ar potrivi? Dacă nu am deja o formație cerută pentru care trebuie să scriu, mă gândesc ok, pentru ce s-ar potrivi, ce instrumente ar putea să mă ajute cel mai mult în lucrarea aceasta pe care vreau s-o scriu și încerc să-mi dau seama de sonorități.

Ai vreo combinație timbrală pe care o preferi în momentul de față?

Îmi place foarte mult harpa cu corzi. Asta fiind că am și compus recent, aşa ceva, dar îmi plac și combinațiile de suflători de lemn, dar aici mai trebuie să insist un pic. Asta îmi place foarte, foarte mult, ca să nu zic de combinațiile tipice, cordarii, fiindcă toată ziua cânt într-o orchestră și în formații camerale, timbrul cordarilor îmi este cel mai apropiat.

Din 2015 ești și membră a Orchestrei Operei Române din Cluj-Napoca și mă gândeam că fiind foarte implicată deja activ în ceea ce înseamnă lumea operei, ai cumva în plan să compui tu însăți o operă, la un moment dat?

Nu cred că mă pot apropia deocamdată cu gândul de ceva atât de mare. Când mă gândesc la operă, mă gândesc în general la un display așa, foarte mare și atunci mă intimidează deocamdată ideea, dar poate așa, cameral, ar fi posibil și mi-ar plăcea combinația de instrumente cu vocal, cu mișcare scenică.

Un proiect cu totul special despre care mi-ai povestit așa, pe scurt, este Noaptea privighetorilor, la care înțeleg că participi an de an, începând din 2016. E un eveniment organizat de Societatea Ornitologică Română. Spune-ne, în ce constă această colaborare care sună foarte interesant?

Este foarte interesantă. Constă în organizarea unui recital an de an, în general pe la jumătatea lunii mai, un recital cu muzică clasică, dar care să fie inspirată sau să ne inspire imagini din natură sau cântecul păsărilor sau o stare mai apropiată de natură, în general. Bine, asta are loc pe lângă alte evenimente care se întâmplă în această zi. Recitalul este strict partea noastră, a muzicienilor, iar din 2016 am început să mă ocup de organizarea acestei părți.

Și compui pentru evenimentul acesta sau doar cânți?

De obicei doar cântam, dar în ultima vreme am mai făcut și aranjamente și am și compus în ultimul an, în 2020, niște imitații. Am scris niște partituri scurte care să imite cântecul anumitor păsări și făceam un fel de dialog sau duet între păsări și instrumentiști și anul trecut am avut mierla, privighetoarea, rândunica, barza, cucul. A fost foarte interesant.

E benefic pentru un compozitor să discute pe marginea opusurilor sale? E ceva de bun augur și pentru public?

Aș prefera, dacă aș fi parte din public, să mi se spună câte puțin despre lucrarea pe care urmează s-o ascult, mai ales dacă este o lucrare contemporană. Mi se pare că este foarte de bun augur ca compozitorii să explice, măcar puțin din universul lor, ca oamenii să poată înțelege, fiindcă sunt atât de multe limbaje diferite, încât pentru public uneori poate fi greu să le acceseze și atunci da, eu sunt pentru explicarea parțială. Nu trebuie să explicăm totul în detaliu, nici nu are rost, trebuie să rămână și un pic de mister.

Sonia, există acum un ansamblu sau mai multe ansambluri cu care colaborezi constant?

Da, există niște ansambluri cu care colaborez de câțiva ani, în mod constant, ansambluri cu colegi și prieteni de-ai mei. De exemplu am un trio cu care colaborez de ani de zile, format din pianistul Bogdan Buhuș, violoncelistul Daniel Damian și subsemnata și de câte ori avem ocazia, ne adunăm și cântăm împreună. Pe lângă ei, mai colaborez cu o colegă care și ea este la operă, Teodora Buia, violonistă; cu ea susțin recitaluri în formația de duo violonistic. Pe lângă ei, recent, am început să lucrez cu alți doi colegi de la operă, cu clarinetistul Victor Tobac și cu pianista Adelina Sabău și încercăm să înregistrăm cât mai curând Suita Povestea soldatului de Stravinski, fiindcă în 2021 se împlinesc 50 de ani de la moartea compozitorului și, din câte știu, Suita a fost scrisă tocmai în perioada în care era cealaltă pandemie, cea de gripă spaniolă. Cumva, se potrivesc mai multe lucruri.

Ce faci tu ca să te relaxezi în puținul timp liber pe care bănuiesc că-l ai?

Îmi place să mă duc pe la munte, în ultima vreme, să citesc și să mă joc pe calculator, dacă vremea este urâtă afară.

Apropo, muzică de film sau muzică pentru jocuri video, ai fost vreodată tentată să scrii?

Da. Mai ales muzică pentru jocuri, având în vedere că îmi place să mă joc. Mi-ar plăcea foarte mult și discutam cu ceva prieteni, care ar putea să animeze sau să creeze un joc și ziceam: ar fi foarte frumos dacă am putea cândva să facem o colaborare. Sper, ca pe viitor să am ocazia să scriu așa ceva. Mi-ar plăcea foarte mult.

Dacă ar fi să-ți imaginezi viitorul tău profesional ideal, cum ar arăta el?

Cu multă muzică de cameră. Asta cred că este una dintre marile mele plăceri. Cu multe compoziții, dacă se poate și muzică pentru jocuri sau pentru filme, dar pentru jocuri cred că mi-ar plăcea mai mult, și cu mult cântat împreună, în orice situație. Acum, mai ales că este pandemia, îmi este foarte, foarte dor să cântăm mult împreună, aproape, și asta îmi doresc să se întâmple cât mai repede.