Pe Alexandru Chiriac l-am auzit prima dată în urmă cu câțiva ani. Am fost foarte impresionată și mi-a rămas în minte timbrul lui special și sensibilitatea, puterea de transmitere. De curând, am stat de vorbă cu el în cadrul unui interviu de tip portret, așa că haideți să-l descoperim împreună pe baritonul Alexandru Chiriac.

Tu vii dintr-o familie muzicală? Ai ceva muzicieni în familie?

Nu, nu am muzicieni în familie. În schimb, mama mea a cântat când era tânără muzică populară și cânta foarte bine, dar, sigur, n-a făcut carieră pentru că a decis să-și dedice timpul familiei.

Și relația ta cu muzica... când a început?

Primul meu solo, să zic așa, a fost în biserică.

Câți ani aveai?

Nu cred că știam încă să citesc. Dar, mai târziu, când am învățat să citesc, primul .... ..... a fost ..... ..... postului în mijlocul bisericii. Sigur că aveam emoții extraordinare.

În ce biserică se întâmpla asta? În ce oraș?

În Focșani.

Ești născut la Focșani.

Da.

Dar te-ai mutat apoi la Constanța?

Nu. Am făcut Seminarul în Tulcea, după care m-am dus la Teologie în Constanța și, din Constanța, am ajuns în cele din urmă în București, unde am făcut masterul la Universitatea Națională de Muzică la clasa doamnei Eleonora Enăchescu.

Deci, practic, vocea ți-ai descoperit-o foarte devreme. Erai conștient că ai ceva special?

Nu eram conștient, dar auzeam adesea șoptindu-se în jurul meu... "Ce voce de îngeraș!", "Vai ce voce caldă!" și lumea lăcrima. Presupun că lăcrima pentru că era emoționată.

De ce ai ajuns așa de târziu la Conservatorul bucureștean? De ce nu te-ai dus direct la Conservator?

De mic am vrut să fac teologia, seminarul. De mic imitam preoții cum slujesc. Am înclinat către partea bisericească. Dar, cântând alături de Corala Armonia din Constanța, dirijată de părintele Iulian Dumitru, toată lumea mi-a spus că trebuie să fac operă. "Ai o voce extraordinară, vrem să te vedem la operă!" Și-atunci, s-a născut în mine această curiozitate, să văd ce e opera. Primul spectacol pe care l-am ascultat și vizionat live a fost Madama Butterfly, la Constanța. Ca mai târziu, la Conservator, primul meu rol interpretat să fie rolul lui Sharpless din Madama Butterfly. Și la acel spectacol știu că am fost profund emoționat și am continuat să ascult foarte multă operă, în mod special tenori.

Care sunt tenorii tăi preferați?

Tenorii mei preferați... (?)

Deci, din școala mai veche totuși. Și dintre cei care trăiesc?

Dintre cei care trăiesc...

Nu-ți place Domingo, uite, care a început ca bariton, a continuat ca tenor, a revenit la bariton...?

Foarte inteligent, un timbru excepțional. Și-a dorit să abordeze orice rol important.

Dar de ce asculți în mod special tenorii?

Nu știu de ce! Îmi plac tenorii.

Îți doreai să fii tu însuți tenor?

Mi s-a spus la un moment dat că vocea mea ar fi de tenor, dar, sigur, eu îmi doresc să cânt bine indiferent că sunt bariton, bas, tenor.

Și când ai venit la Conservator la masterat... În general, dau admitere la masterat cei care deja au terminat Conservatorul, licența. Tu ai venit practic așa, mai mult sau mai puțin de nicăieri în mediul ăsta, foarte bine cunoscut de ceilalți. Cum te-ai simțit?

Eu l-am cunoscut pe maestrul Voicu Enăchescu. Ne-am întâlnit la Cernavodă; există acolo un festival renumit. Și mi-a zis, după ce am cântat noi, Armonia... Primul meu buchet de flori pe scenă de la umnealui l-am primit. Mi-amintesc că m-a rugat să cânt o piesă, Călugărul Pitirim, o piesă pe care o îndrăgește, și am cântat-o pentru dumnealui. Mi-a oferit acel buchet de flori și mi-a zis la sfârșit "Dacă ai de gând să dai la Conservator, să spui, că nevastă-mea e acolo!" De ce am dat la Conservator? Eu aș fi vrut să fac o carieră dar eram cumva nehotărât, nu știu care era percepția mea de-atunci, dar domnul profesor Octavian Dumitru, tata socru, mi-a zis la vremea respectivă "Alexandru, până nu treci printr-un sistem sever de învățământ, în care să înveți muzică, nu vei putea face carieră!"

A fost nevoie să fii un pic împins de la spate ca să capeți puțină încredere!

Și m-am gândit să-l sun pe maestrul Enăchescu, cu două luni înainte de admiterea la master. Zic, "Maestre, vreau să fac treaba asta!" "Bine, dar știi ca mai sunt două luni până..." "Știu, maestre!" "Bine, hai să văd ce fac! Te sun imediat. Să vorbesc cu doamna." Și revine cu telefonul la jumătate de oră, o oră și mi-a spus în felul următor: "Am vorbit. Pe data de, la ora de, te așteaptă în București să te cunoască." Am întâlnit-o, m-a plăcut. Nu a crezut că nu am făcut până atunci canto, că nu am studiat, și s-a oferit să mă ajute. Și într-o lună m-am pregătit și am intrat la master cu 9,80.

Știu că era o poveste atunci. Îmi amintesc. Ai surprins plăcut pe toată lumea și te-ai înțeles foarte bine cu doamna Enăchescu.

A fost ca o mamă pentru mine. Dumneaei, chiar înainte de a pleca cu nu foarte mult timp, a spus în felul următor... eram la clasă, studiam, era și doamna Butnariu, corepetitoarea noastră... " (.... ....), să-l văd pe băiatul ăsta sus și după aia pot pleca liniștită!" Eu am dovada pentru că ne permitea să înregistrăm lecțiile cu dumneaei.

Știu că toți studenții îi duc foarte tare dorul doamnei Enăchescu! Ai terminat masteratul la Conservator. Ce a urmat?

Până să termin masterul, am colaborat cu Opera din Iași unde am făcut câteva roluri.

Ce anume? Ce-ai cântat?

Am cântat Boema cu rolul lui Marcelo, Carmen...

Mi-a spus deja că prima apariție pe scena de operă, în cadrul studioului de operă sau cu examenul de final a fost în Sharpless, în Madama Butterfly. Mai ții minte cum te-ai simțit atunci? Care au fost senzațiile?

Mi-a plăcut în mod excepțional. Am avut și o parteneră extraordinară, pe Bianca Maria??... conexiune a existat, emoțiile au existat și sigur că a fost un spectacol cu succes și l-am și repetat. A fost extraordinar! Să știți că am încercat să aduc emoția din biserică și pe scenă. Probabil de-asta și reușesc să transmit ceva pe scenă. Și la concursurile la care am participat, asta am încercat să fac și mi s-a și spus. Spre exemplu, am cântat din opera Tannhauser a lui Wagner, Aria Luceafărului și din juriu mi s-a spus "Am lăcrimat! Am simțit că a fost o rugăciune!" Mi-am imaginat că Luceafărul e Dumnezeu și m-am raportat la el. Aceste emoții, conexiunea asta s-a simțit. De asemenea, am cântat Moartea lui Rodrigo, cele două arii; tot la divinitate m-am raportat și s-a simțit asta. Cu toate că nu trebuia să se aplaude la acel concurs, a aplaudat și juriul.

Când se întâmpla asta?

La Montecatini, în Italia.

Știu că te preocupă nu numai partea asta de scenă de operă, dar ești foarte apropiat și de lumea liedului. Asta e o lume foarte specială. În primul rând, e ceva mult mai intim, e ceva cameral care are nevoie de foarte, foarte multă conectare cu cuvântul. Nu te simți expus, nu te simți vulnerabil?

Mă simt mai mult cu mine. Cred că e cel mai frumos mod prin care poți transmite emoție, prin sunet și cuvânt.

Compozitori de care ești foarte atașat, dintre cei care sunt renumiți și pentru lied, care ar fi?

Ei, toți sunt extraordinari, dar îmi place în mod special Schubert.

Cu cine colaborezi în momentul de față? Cine te îndrumă?

Să știți că eu am rămas cumva al nimănui. Chiar am rămas al nimănui. Din 2015 nu am mai avut îndrumător în ceea ce privește tehnica vocală și interpretarea muzicii, în general. Și, prin intermediul doamnei Alice Barb, căreia îi mulțumesc din suflet cu această ocazie, am întâlnit-o pe doamna Stoleriu. De fapt, am întâlnit-o la Conservator pe doamna Stoleriu, dar prin intermediul doamnei Alice Barb am reușit să o abordez. Dumneaei a acceptat, m-a pus în probe trei luni și, într-un sfârșit, mi-a spus gata, începem să facem ceva. M-a întrebat "Crezi că doamna Eleonora Enăchescu ar fi de acord să studiezi cu mine?" Și-am zis "Da, sigur!" Pentru asta m-am rugat și m-am gândit la doamna Enăchescu să-mi trimită pe cineva. Și mi-a trimis-o chiar pe dumneaei.

Diferă tehnicile pe care le-ai învățat de la clasa doamnei Enăchescu, față de de cea a doamnei Stoleriu?

Nu. Cred că se completează.

Asta e minunat! Cum îți imaginezi viitorul tău profesional la modul ideal? Ce îți dorești pentru tine în plan profesional să se întâmple?

În plan profesional, îmi doresc să pot oferi cât mai multor persoane, cât mai multor urechi din bucuria pe care o am eu în momentul în care cânt și să transmit emoția pe care o simt în momentul în care cânt. Și îmi doresc să ajung la urechile cât mai multor iubitori de muzică.