Care este, Adriana Toacsen, titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?

Titlul cărții este "Never Let Me Go" de Kazuo Ishiguro. Este o carte care are fix 20 de ani, dar care este încă foarte prezentă și foarte ancorată în realitate.

E o carte care urmărește viața a trei copii într-un azil din Anglia și care se deschide destul de repede. Nu o să spun de ce și cum, o să încerc să fiu misterioasă, pentru că mi se pare că dacă ascultătorii își vor dori să accepte recomandarea mea, n-ar trebui să știe tot și nu vreau să le fur surprizele, dar adevărul este destul de repede devoalat.

Ce mi-a plăcut? Mi-a plăcut că este o carte cu un flux extrem de tensionat. Am avut uneori impresia că sunt acolo și că îi văd. Am auzit că există și un film. Nu știu dacă vreau să văd prin ochii altcuiva ce am văzut în carte, mă mai gândesc. Oricum, eu întotdeauna sunt de părere că ar trebui citită cartea și după aceea văzut filmul, chiar dacă e vorba de un film foarte bun, așa cum la Kazuo Ishiguro ne-am obișnuit deja, căci Rămășițele zilei a fost un film de Oscar.

Ce e "Never Let Me Go"? Nici asta nu știu să zic. E, cumva, de toate. Este și un roman distopic, pentru că e vorba de o societate controlată, cu destine care sunt într-un procent destul de mare prestabilite. E și un science fiction pentru că plasează omenirea în timpuri care încă nu sunt prezente. E și un roman psihologic pentru că e vorba de intensitatea trăirilor generate de contextul dat. E vorba despre condiția umană, despre destin, despre cum își vede fiecare călătoria și de aici vine felul particular în care o putem vedea.

Mie mi s-a părut că sunt două întrebări care rămân și care sunt importante și către care cartea te poartă, și anume că trebuie să reflectăm asupra felului în care parcurgem drumul existenței noastre pe pământ. Și doi, dacă e bine să știm și cât de multe e bine să știm, întrebând într-un final cât de bine este să știi mai multe despre momentul în care îți închei călătoria.

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Mie mi se pare fascinant pentru că practic ajungem să trăim foarte multe vieți. Întotdeauna o carte te fură și te bagă în vârtejul ei și ajungi să fii acolo, să fii și personajul X și personajul Y și asta este ceva ce mie mi se pare extrem de interesant și e o formă de energie care mie îmi place foarte mult, pentru că ajungem să ne punem întrebări pe care poate nu ni le-am fi pus niciodată, sau poate am fi ajuns să ni le punem mai târziu… și aici mai adaug o linie care mi se pare că ține de cum eu sunt interpret, mai ales în muzică contemporană și mă fascinează întâlnirea cu creatorii și să ajungi să cunoști oameni care au trăit acum sute de ani sau oameni care încă sunt în viață. O să ajungi să-i urmărești și mai îndeaproape.