Adela Liculescu, care este titlul cărții pe care ne-o veți prezenta astăzi?

M-am gândit să vorbesc despre două cărți pe care le-am citit în vacanța de Crăciun, fiind acasă, la Craiova.

Prima carte se numește "Dirijoarea" de Maria Peters, un roman care m-a impresionat foarte mult. Este o poveste inspirată din fapte reale. Antonia Brico, personajul principal al cărții, a fost aparent prima femeie din lume care a dirijat o orchestră simfonică. Trebuie să recunosc că nu auzisem de ea până în momentul în care am citit cartea. Acțiunea se desfășoară în America anilor 1920, când era de neconceput ca o femeie să dirijeze o orchestră simfonică.

Cartea m-a atins extrem de mult pentru că descrie foarte detaliat cum societatea în care trăim impune anumite așteptări, limitări, norme și, în același timp, în carte este descris cum acel cadru impus poate fi schimbat cu extrem de mult curaj și tenacitate, respectiv cu credința în propriile forțe și o dorință activă de a reuși ce-ți propui. Și, în același timp, este extrem de clar descris ce sacrificii enorme a trebuit să facă această femeie pentru a-și îndeplini visul de a dirija, mai ales în contextul anilor 1920, când emanciparea femeilor în plan profesional era mai degrabă descurajată. Ea a trebuit să renunțe la împlinirea în plan personal și a avut să lupte cu multe prejudecăți, oameni rău intenționați care au încercat să o oprească din drumul ei.

Una peste alta, cartea invită la reflectare, a vedea ce progres s-a făcut în direcția emancipării femeilor în muzică și nu numai față de acum o sută de ani. Și, la nivel individual, este un exemplu cum convingerea în propriile valori și tenacitatea pot depăși orice obstacole.

A doua carte despre care aș vrea să vorbesc este de Dagmar Dusil, o autoare germano-transilvăneană pe care o cunosc personal. Cartea se numește "Das Geheimnis der stummen Klänge" / "Secretul sunetelor tăcute". Deocamdată, cartea nu este tradusă în limba română - eu am citit-o în germană - dar am înțeles că urmează să fie tradusă. Este o carte deosebit de interesantă pentru că are un fir narativ care începe în perioada comunistă din România și continuă până în prezent.

Acțiunea se învârte în jurul a două pianiste, mamă și fiică, și este deosebit de captivantă, cu multe răsturnări de situație. Acest roman l-am citit simțind o conexiune deosebit de personală pentru că, deși este ficțiune, autoarea s-a inspirat în mod evident din anumite locuri și caractere pe care le cunosc și eu. Acțiunea romanului se desfășoară în unele locuri în care am fost personal; de exemplu, la Sibiu, la Concursul "Carl Filtsch", care apare direct numit în roman, sau la Veneția, atunci când două dintre personaje vizitează mormântul lui Carl Filtsch. Carl Filtsch a fost un copil-minune și compozitor transilvănean.

Pentru mine a fost o experiență deosebită să citesc această carte, pentru că nu se întâmplă în fiecare zi să citești un roman pe a cărui autoare o cunoști personal și unde identifici cadre și situații cu care să ai o legătură atât de puternică. Așa că este o recomandare, atunci când va apărea romanul tradus în limba română, sper să-l achiziționeze și să-l citească cât mai multă lume.

De ce trebuie să citim și cu ce ne ajută pe noi lectura în viața de zi cu zi?

Cititul deschide noi orizonturi, te poartă în lumi unde nu ai mai fost, afli lucruri noi, te dezvolți și, desigur, este și un mod foarte plăcut de a petrece timpul liber. Îmi place mai ales să citesc atunci când călătoresc; mereu am la mine cel puțin două-trei cărți atunci când urmează să plec undeva cu avionul sau cu trenul. Pentru mine personal, cititul este unul dintre cele mai plăcute hobby-uri pe care le am.

Credit foto: Oana Ian