Serghei Rahmaninov a fost întotdeauna plin de mister pentru mine, dar nu l-am înțeles în profuzime până când nu am descoperit, într-adevăr, Simfonia a II-a. Pentru că este atât de ușor să ascultăm Rahmaninov și să fim cuceriți de frumusețea melodiei. Este atât de ușor să ascultăm Rahmaninov și să fim convinși de armoniile bogate și frumoase. Dar când m-am uitat în partitura lui Rahmaninov, am descoperit o complexitate foarte mare, fiecare voce are ceva de spus. Numai atunci când fiecare voce spune acel lucru, dar în contextul tuturor celorlalte voci, atunci se creează acel sunet frumos pe care noi îl cunoaștem.

În înregistrările mele cu toate cele trei simfonii ale lui Rahmaninov cu Orchestra Radiodifuziunii din Koln, WDR, am încercat să găsesc această balanță perfectă în care fiecare voce să fie auzită, să fie apreciată, dar dacă uităm toate aceste lucruri, redescoperim acel Rahmaninov care este un adevărat geniu, când vorbim de armonie și de acel simțământ plin de romantism și de frumusețe care definește muzica lui.