Compoziția cea mai cunoscută a lui Ottorino Respighi rămâne Pini di Roma. Și este un titlu chiar foarte interesant pentru o compoziție, deoarece ne vorbește de niște pomi care reprezintă trecerea timpului, o locație aparte… iar Ottorino Respighi folosește aceste două elemente în muzică pentru a ne arăta o frumusețe istorică, dar și o frumusețe care ne arată spiritul în care această istorie s-a dezvoltat în Italia. Și este atât de frumos felul în care Ottorino Respighi ne duce în imaginea noastră să ascultăm o muzică pe care acești copaci și-o aduc aminte.

În ultima parte, vorbește despre felul în care armata romană pătrunde în Roma, iar acești copaci, care sunt nemuritori în imaginea lui, își aduc aminte despre ritmul armatei care vine, despre sunetele trompetelor, despre acest amalgam de oameni care pătrunde în Roma. Fiecare copac în parte este de fapt un păzitor care se uită și ascultă și trecerea timpului, dar și natura dimprejur, așa cum arată când se aud păsările, când se aud toate sunetele care creează această muzică.

Ottorino Respighi folosește un lucru interesant din punct de vedere tehnic, pentru că este una dintre primele compoziții în care un compozitor cere ca aceste sunete de păsări să fie cântate de un instrument electronic pre-înregistrat, iar această înregistrare a păsărilor pe care Ottorino Respighi a folosit-o trebuie sincronizată cu muzica vie de pe scenă și este unul dintre primele exemple în care un compozitor compune pentru o orchestră live, dar și pentru un element electronic.