Îmi place atât de mult, când mă duc peste tot în lume, să le spun muzicienilor cu care colaborez faptul că m-am născut la o distanță de 26 de kilometri de unde s-a născut Bela Bartok. Și mă simt întotdeauna aproape de acest vecin care s-a născut cu 100 de ani înaintea mea, pentru că Bela Bartok pentru mine reprezintă compozitorul care a ascultat atât de bine și mult vocile care erau în jurul lui și care, de fapt, creează acest lucru care este tradiția, folclorul, care este identitatea noastră culturală. A fost primul care a documentat în Transilvania la început, iar apoi în multe părți ale Europei, ce este folclorul.

Și mergea Bela Bartok din sat în sat și a înregistrat folclorul viu, iar apoi revenea acasă și transcria pe hârtie exact ceea ce auzea. În urma acestor înregistrări, a creat multe compoziții care erau bazate și influențate de folclorul pe care el îl descoperise.

Dar probabil cea mai cunoscută compoziție sunt cele șase dansuri populare românești în care el citează notă cu notă ceea ce a descoperit în satele din Transilvania. Este o piesă care a fost adaptată pentru foarte multe instrumente. Eu am cântat-o la vioară, apoi sunt alții care au cântat-o numai la instrumente de percuție, poate pentru clarinet solo, iar apoi în versiunea pentru orchestră mică sau orchestră mare.

Este o compoziție foarte apreciată de muzicieni, este apreciată de public și îmi place întotdeauna să văd zâmbetul pe care îl lasă în urma ei.