Există anumite compoziții care îmi sunt atât de aproape de inimă, încât de fiecare dată când trebuie să mă sui pe scenă pentru a le dirija mă opresc câteva secunde ca să mă pot regăsi.

Concertul pentru violoncel de Edward Elgar este în așa fel. Pentru mine, acest concert a devenit și mai important când am avut șansa să îl dirijez împreună cu marele violoncelist Yo-Yo Ma, lucru pe care l-am făcut împreună cu Boston Symphony Orchestra. A fost un eveniment plin de emoții pentru mine deoarece toată viața am crescut uitându-mă și ascultându-l pe Yo-Yo Ma, iar acum aveam posibilitatea să cântăm împreună.

Și el mi-a promis atunci și a spus: "Cristian, data viitoare când îl facem împreună, te rog să vii și să-mi vorbești despre țara ta, despre oamenii de unde te tragi tu." Și ne-am întâlnit încă o dată și am stat și am povestit despre România, despre oamenii frumoși care există aici. Acest lucru se întâmplă atât de des, când prin muzică reușim să ne conectăm unii cu ceilalți.

În concertul lui, Elgar vorbește, de fapt, despre un lucru foarte important care se întâmplase, despre trecerea din secolul 19 în secolul 20,într-o lume foarte tulbure care a lăsat o imagine profundă în Elgar. Acest lucru îl întâlnim în muzica lui, care este o muzică plină de dramă, mister… La finalul compoziției, în ultima parte a concertului parcă ne readucem aminte de frumusețea care există în viață, în felul în care gândim și simțim muzica și o lăsăm să ne atingă.

Iubesc foarte mult acest concert și mai ales în interpretarea lui Yo-Yo Ma, un prieten apropiat. Sper să vă placă și dumneavoastră!