Unul dintre violoniștii mei preferați, David Oistrah, a fost și persoana care a inspirat mulți compozitori să îi scrie concerte pe care el să le cânte. Iar unul din acești compozitori a fost Aram Haciaturian care, în anul 1940, i-a scris un concert pentru vioară pe care în momentul când l-a primit David Oistrah, s-a uitat la el și a descoperit o muzică extraordinară. De fapt a fost un concert pe care el l-a îndrăgit atât de mult imediat, încât a compus o parte care să fie cântată numai pentru vioara solo.

Acea parte noi o numim cadență pentru că este o parte în care orchestra nu mai cântă, rămâne numai solistul și acea cadență e folosită pentru a comenta din temele pe care le-am auzit deja, din motivele muzicale care au fost introduse deja, iar solistul preia acele teme și creează o compoziție "nouă". Iar Haciaturian, când a auzit cadența pe care a scris-o David Oistrah, a spus e atât de frumoasă, parcă aș fi scris-o eu. Acest concert a devenit celebrul în mâinile lui David Oistrah. L-a cântat foarte des.

Este un concert pe care îl iubesc extraordinar de mult, deoarece l-am cântat și eu când eram mai tânăr, iar acum apreciez enorm de mult melodiile frumoase, mai ales în partea a doua a concertului. În partea a treia a concertului, în acest dans armenesc care este extraordinar, percuția cântă foarte interesant, iar vioara deasupra orchestrei cântă această melodie, dansând pur și simplu.

De fiecare dată când dirijez, zâmbesc când aud această muzică, deoarece îmi vorbește direct la suflet.