ACUM:
19.00
Cabinetul de curiozități

Urmează: 20.00 Jazzy hour cu Berti Barbera Berti Barbera vă aduce albumul săptămânii.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Arhivă : Evenimentele săptămânii Înapoi

Românii din Timocul sârbesc - Muzici tradiționale, 18 septembrie, ora 19.00

Publicat: joi, 13 Septembrie 2018 , ora 15.54

Ediția din 18 septembrie a emisiunii "Muzici tradiționale" continuă călătoria sonoră prin ținuturile românești, în cadrul campaniei "Moștenitorii României" - un proiect Radio România dedicat sărbătoririi Anului Centenar al Marii Uniri - cu prezentarea unor fragmente din repertoriul folcloric al românilor din nord-estul Serbiei, o zonă cunoscută și sub titulatura "Timocul sârbesc".

Românii din nord-estul Serbiei sunt așezați într-o regiune delimitată de Morava Mare (la vest),Timocul Mare (la est), Timocul Negru (la sud) și Dunărea (la nord), într-o zonă de interferențe culturale, proprii atât culturii carpatice, cât și celei balcanice. Identitatea culturală, de neam, de grai și de credință a comunității românești din această regiune rezultă din moștenirea istorică și din formele de exprimare ale cutumelor și credințelor ancestrale, precreștine, care s-au suprapus peste creștinismul timpuriu și apoi peste ceea ce s-a numit"creștinism de subzistență", ascuns în "subteranele" obiceiurilor și tradițiilor care au substituit lipsa Bisericii oficiale și a preoților care ar fi trebuit să slujească în limba română. În locul bisericilor, pe care nu aveau dreptul să le construiască, românii timoceni au făcut troițe; uneori, au scrijelit cruci ascunse în trunchiurile unor arbori seculari de la răspântii, transformându-le în locuri de închinare și rugăciune. Acolo, ei se adunau, făceau praznice, dădeau de pomană, mâncau, beau și apoi jucau și se veseleau. Toate acestea le făceau fără preot, pentru că, timp de două secole, nu au existat preoți români în răsăritul Serbiei. Cultul și pomenirea morților, la românii timoceni, asigură și azi legăturile dintre lumea văzută și cea nevăzută. Ele sunt păstrate cu sfințenie, din generație în generație, cu rădăcini istorice care coboară foarte timpuriu în istorie, chiar la traci. Dintre cutumele acestui cult, pomana este considerată o hrană spirituală pentru răposați iar credințele locului spun că orice lucru dat de pomană, pe lumea aceasta, pentru sufletul cuiva, are o corespondență identică pe lumea cealaltă. Ritualul pomenii, sub aspect muzical, are trei secvențe: debutează cu o secțiune lentă, în stil improvizatoric, cântată la cimpoi sau vioară, continuă cu "mărturia" (împărțirea colacilor, mâncării, băuturii și hainelor), susținută, de asemenea, muzical și se încheie cu o melodie de joc, pentru "veselia la pomană" care, în unele zone era continuată și cu o "horă de pomană", oferită în memoria celor morți.

Piesele instrumentale și vocale din repertoriul românilor timoceni relevă o cultură muzicală bogată și variată care atestă, prin muzică, vechimea și permanența elementului românesc din această regiune. Elementele repertoriale ale folclorului românesc din Timocul sârbesc cuprind genuri diferite, de la doine la cântece lirice și epice și de la muzici rituale funebre la melodii de joc. Ele demonstrează asemănarea caracteristicilor dialectale și elementelor constitutive ale folclorului muzical românesc, atât din sudul Dunării, cât și de pe celălalt mal al fluviului: din Oltenia, Mehedinți și Banatul de munte.

Dintre sentimentele românești întru ființă, cu siguranță dorul este unul dintre cele mai proeminente. Într-o civilizație ancestrală de tip pastoral și agrar, așa cum este cea în care se încadrează românii timoceni, cântecul de dor este rafinat și sublimat deseori prin intermediul sonorităților fluierului. În complementaritatea doinelor și cântecelor lirice se situează jocurile populare. Ele au, de asemenea, origine pastorală, se dansează în cerc sau în linie și sunt caracterizate prin tempouri în general rapide. De asemenea, genul baladei era, cândva, foarte popular printre românii timoceni. Interpretate de lăutarii locali, care constituiau o categorie socială și profesională foarte bine apreciată cândva, baladele erau caracterizate printr-un stil interpretativ cu intonații și linii melodice vocale realizate cu voce înaltă, nefirească, apropiată de cântatul în falset, asemănătoare cu tehnica "vocii de cap". Precum vechii lăutari olteni, românii din Timoc cântau vocal și se acompaniau cu vioara, construind alcătuiri melodice succesive sau simultane, suprapuse eterofonic.

Vă invit, așadar, marți 18 septembrie 2018, de la ora 19.00, să descoperim împreună câteva dintre genurile muzicale specifice - de la doine la cântece lirice și epice, și de la repertoriul ritualului funebru la muzica de joc - practicate de românii din Timocul sârbesc.

Constantin Secară,
etnomuzicolog